ICCJ. Decizia nr. 3972/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3972/2006
Dosar nr. 4862/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 448 din 22 aprilie 2005 pronunţată în dosarul nr. 285/2005 al Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamantele SC C.E. SRL Lugoj şi SC D.S. SRL Lugoj împotriva pârâtelor SC P.P.C. SA Lugoj şi SC E.B. SA, sucursala Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că solicitarea reclamantelor de constatare a nulităţii absolute a contractului de furnizare a energiei electrice încheiat între pârâte la data de 13 mai 2004 este nefondată, contractul fiind încheiat cu respectarea condiţiilor generale de validitate ale convenţiilor prevăzute de art. 948 C. civ. Contrar susţinerilor reclamantelor, contractul nu este nul pentru lipsa consimţământului valabil, deoarece sunt respectate cotele de proprietate asupra transformatorului de putere stabilite în urma divizării precum şi prin sentinţa civilă nr. 1215 din 16 iunie 2002, irevocabilă şi înscrisă în CF 1002R, astfel încât pârâta nu era obligată să informeze reclamantele despre încheierea contractului în litigiu, în condiţiile în care puterea contractată a fost în limita procentuală de 57,572 % a cotei de proprietate din transformatorul de putere.
De asemenea, susţinerea reclamantelor în sensul că puterea maximă a transformatorului a fost stabilită de pârâta SC E. SA la 95 KW prin avizul de racordare nr. 705 din 11 februarie 1997 nu poate fi reţinut ca motiv al cauzei ilicite a contractului, în condiţiile în care avizul este anterior încheierii contractului din litigiu. De altfel, această pârâtă a comunicat reclamantelor disponibilitatea sa pentru încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice, după efectuarea operaţiunilor de separare a instalaţiei de alimentare cu energie electrică de cea prin care este în prezent alimentată pârâta SC P.P.C. SA.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de pârâte tribunalul a reţinut existenţa legitimării procesuale a reclamantelor în considerarea faptului că se solicită constatarea nulităţii absolute şi nu relative a contractului.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC E. SA de a încheia contract de furnizare a energiei electrice pentru puterea contractată de 95 KW a transformatorului, prima instanţă l-a apreciat ca neîntemeiat, deoarece în urma divizării fiecare societate a dobândit o cotă procentuală de proprietate asupra transformatorului, în funcţie de care îşi poate încheia propriul contract, cum de altfel a procedat şi pârâta SC P.P.C. SA Lugoj.
Apelul declarat de reclamante a fost admis prin Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 10752/2005 al Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar hotărârea tribunalului schimbată în tot în sensul constatării nulităţii absolute a contractului din litigiu şi obligării pârâtei SC E. SA să încheie contract de furnizare a electrice pentru puterea contractată de 95 KW cu toate cele trei societăţi rezultate în urma divizării SC P.P.C. SA potrivit cotelor de împărţire a patrimoniului, s-a respins cererea pentru acordarea daunelor cominatorii, cu obligarea pârâtelor la plata sumei de 60 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin interpretarea greşită a stării de fapt tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală ignorând împrejurarea că prin încheierea contractului de furnizare a energiei electrice pentru puterea totală de 95 KW, doar în beneficiul pârâtei SC P.P.C. SA sunt încălcate drepturile de proprietate ale reclamantelor şi prin urmare dispoziţiile art. 948 C. civ., conform cărora contractele pot avea ca obiect doar drepturile cu privire la care părţile pot să dispună.
Prin urmare, criticile apelantelor fiind întemeiate iar hotărârea tribunalului netemeinică şi nelegală, urmează a fi modificată în sensul admiterii acţiunii.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâtele criticând-o pentru nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta SC E.E.B., sucursala Timişoara a invocat în concret faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor legale incidente materiei, respectiv art. 41 din HGR. nr. 867/2003 de aprobare a Regulamentului de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public.
În această ordine de idei, aşa cum corect a argumentat şi instanţa de fond, contractul din litigiu nu încalcă drepturile reclamantelor, nu este lovit de nulitate absolută, iar imposibilitatea încheierii contractelor de furnizoare a energiei electrice este determinată de lipsa avizului prevăzut de art. 5 alin. (1) din Regulament necesar pentru separarea instalaţiei de alimentare cu energie electrică de cea prin care este alimentată pârâta SC P.C. SA Lugoj.
În consecinţă, susţine recurenta, prin această soluţie de obligare la încheierea contractelor cu reclamantele în lipsa avizului de racordare prevăzut de lege, instanţa de apel a pronunţat o soluţie ce nu poate fi pusă în aplicare decât prin încălcarea legii.
Recurenta SC P.P.C. SA Lugoj critică soluţia sub aspectul lipsei de motivare, în sensul că în considerente se face doar o prezentare a derulării cauzei fără a fi argumentată Decizia pronunţată. Invocarea dispoziţiilor art. 948 C. proc. civ., ca temei al constatării nulităţii absolute a contractului nu este suficientă în condiţiile în care instanţa nu precizează concret motivul ce a condus la o astfel de concluzie.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, art. 948 C. civ., HGR. nr. 867/2003, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
Astfel, motivele de recurs încadrate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 sunt fondate în condiţiile în care din analiza considerentelor deciziei rezultă că unicul argument avut în vedere de instanţa de apel a constat în încălcarea dispoziţiilor art. 948 C. civ., derivat din nerespectarea drepturilor de proprietate al reclamantelor ceea ce are drept consecinţă nulitatea contractului din litigiu. Această concluzie, insuficient motivată, de altfel, este însă eronată pentru că aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond contractul încheiat între pârâte a avut la bază avizul de racordare nr. 705 din 11 februarie 1997, adică este anterior litigiului, pe de o parte, iar pe de altă parte puterea contractată a fost în limitele cotei sale de proprietate de 57,572 % din transformatorul de putere.
Prin urmare, drepturile de proprietate ale reclamantelor nu au fost încălcate, iar singura modalitate de încheiere a acestor contracte este separarea instalaţiei de furnizare a energiei electrice cu respectarea condiţiilor tehnice şi legale speciale stabilite prin HG nr. 867/2003.
Din această perspectivă este întemeiată şi critica conform căreia prin Decizia pronunţată instanţa de apel a obligat pârâta SC E.E. BANAT la încheierea contractului în lipsa avizului prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulament, necesar pentru separarea unui subutilizator de instalaţiile unui utilizator, în vederea racordării directe la reţeaua electrică.
În concluzie, reţinând că recursul pârâtelor este întemeiat, acesta va fi admis ca atare, cu consecinţa modificării deciziei în sensul respingerii apelului reclamantelor.
Fiind în culpă procesuală intimata SC C.E. SRL Lugoj va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8 lei către recurenta SC P.P.C. SA Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele E.E.B. SA, sucursala Timişoara şi SC P.P.C. SA Lugoj împotriva deciziei nr. 20 din 24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, modifică Decizia atacată în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta SC D.S. SRL Lugoj.
Obligă intimata-reclamantă SC C.E. SRL Lugoj la plata sumei de 8 lei, cheltuieli de judecată către recurenta SC P.P.C. SA Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3974/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3970/2006. Comercial → |
|---|
