ICCJ. Decizia nr. 403/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.403/2006
Dosar nou nr. 9474/1/2005
Dosar vechi nr. 2273/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2004 reclamanta B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC I.S. SA Câmpia Turzii solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din 24 august 2004 de la SC I.S. SA.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că actul adoptat de organul deliberativ al pârâtei privind majorarea capitalului social contravine dispoziţiilor imperative ale legii, fiind adoptat cu ridicarea ilegală a dreptului de preferinţă, iar atribuirea către noul acţionar A.V.A.S. a acţiunilor noi emise la valoarea nominală încalcă dispoziţiile statuate de art. 240 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.
Prin sentinţa nr. 346/ C din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, creanţele fondului naţional unic de asigurări de sănătate asupra pârâtei atestate de certificatul de obligaţii bugetare au fost apreciate ca fiind certe, lichide şi exigibile, context în care puteau constitui temei al conversiunii acestora în acţiuni şi utilizarea lor ca sursă de majorare a capitalului societăţii, iar operaţiunile privind convertirea în acţiuni a creanţelor de tipul celor individualizate în alin. (1) şi (2) ale art. 43 din OUG nr. 26/2004 se realizează prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004, privind piaţa de capital.
S-a considerat că procedeul de determinare a numărului de acţiuni emise în operaţiunea de majorare a capitalului social, prin conversia datoriilor societăţii pârâte la F.N.S. nu trebuia să urmeze în speţă rigorile instituite de alin. (4) şi (5) ale art. 240 din Legea nr. 297/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B.I.L., susţinând în esenţă că s-a ridicat dreptul de preferinţă al vechilor acţionari, cu încălcarea dispoziţiilor art. 240 din Legea nr. 297/2004; că hotărârea adunării generale a acţionarilor a fost adoptată la 24 august 2004, iar legea menţionată a intrat în vigoare la 29 iulie 2004 şi a abrogat OUG nr. 28/2002; că nici în convocatorul public, nici în hotărârea publicată în M. Of. nu este indicat vreun motiv de ridicare a dreptului de preferinţă; şi că noul acţionar A.V.A.B. i s-au atribuit în mod ilegal acţiuni la valoarea nominală, ignorându-se dispoziţiile art. 240 alin. (5) din Legea nr. 297/2004.
Prin Decizia nr. 58 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reţinând că operaţiunea de majorare a capitalului social ca efect al privatizării şi post privatizării se realizează prin derogare de la Legea nr. 297/2004, fiind aplicabile dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 137/2002 modificată, coroborate cu prevederile art. 35 din OUG nr. 26/2004, precum şi dispoziţiile art. 92 coroborate cu prevederile art. 215 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta B.I.L. Cipru a declarat recurs împotriva acestei decizii criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta a susţinut că instanţa de apel a încălcat normele privind publicitatea şedinţei, judecând apelul în camera de consiliu, ce atrage nulitatea hotărârii pronunţată conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Pe fond a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 297/2004 (art. 240 alin. (1)) şi Legii nr. 31/1990 (art. 212 alin. (3)); că legea privatizării nu conţine nici o derogare de la dispoziţiile Legii nr. 297/2004, ci doar de la OUG nr. 28/2002, act normativ care nu mai exista la data adoptării hotărârii.
S-a mai invocat că prin decizie s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 297/2004 cu privire la determinarea numărului de acţiuni emise în cazul ridicării dreptului de preferinţă, intimata ignorând criteriul legal stabilit prin art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.
Recursul nu este fondat.
Nerespectarea dispoziţiilor de procedură privind judecarea apelului în şedinţă publică nu este sancţionată cu nulitatea întrucât recurenta nu a invocat vreo vătămare ca urmare a soluţionării apelului său în camera de consiliu.
Întrucât legea nu prevede expres sancţiunea nulităţii, caz în care vătămarea se prezumă, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale se va declara nul în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În cel de-al doilea caz, nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent este lovit de nulitate, ci numai acela care a pricinuit părţii o vătămare, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În cauză, nefiind îndeplinită condiţia vătămării ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, judecata în camera de consiliu a apelului nu atrage nulitatea hotărârii, situaţie în care critica urmează a fi înlăturată.
În ce priveşte fondul, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie.
În mod legal instanţa de apel a apreciat că în speţă, operează normele derogatorii din Legea nr. 137/2002 modificată coroborate cu OUG nr. 26/2004 şi nu dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 297/2004.
Dispoziţiile inserate în Legea nr. 137/2002 modificată prin OUG nr. 37/2004 au caracterul unor norme speciale, care instituie un regim derogator de la prevederile legii valorilor mobiliare, chiar în noua formă, Legea nr. 297/2004 intrată în vigoare anterior adoptării hotărârii atacate, cât şi de la dreptul comun Legea nr. 31/1990.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 din OUG nr. 26/2004 majorarea capitalului social la SC I.S. SA rezultă chiar din lege, conversia în acţiuni a obligaţiilor bugetare nefiind o facultate lăsată la voinţa şi votul acţionarilor, ea reprezentând o metodă obligatorie de consolidare a privatizării.
În ce priveşte procedeul de determinare a numărului de acţiuni emise în operaţiunea de majorare a capitalului social, prin conversia datoriilor societăţii pârâte la F.N.S. şi aici operează regulile speciale din legislaţia privatizării, neaplicându-se dispoziţiile art. 240 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 297/2004.
Împrejurarea că OUG nr. 28/2002 a fost înlocuită cu o lege nouă, nu poate conduce la concluzia că normele juridice care reglementează măsurile pentru accelerarea privatizării îşi pierd aplicabilitatea.
Pentru aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. împotriva deciziei nr. 58 din 4 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 407/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 401/2006. Comercial → |
|---|
