ICCJ. Decizia nr. 560/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC L.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.C. - B.P.E. Galați, prin lichidator judiciar, solicitând să se constate că între părți s-a încheiat contractul de credit prin care reclamanta a împrumutat de la pârâtă suma de 120.000.000 lei cu o dobândă de 136 % /an la sold și penalități de 1 % pe zi de întârziere, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit din 4 aprilie 2000, să se dispună reducerea dobânzii până la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., să se constate că reclamanta a restituit pârâtei până în prezent suma de 291.240.000 lei și să se constate că a rămas un debit de 5.000.000 lei.
Prin sentința nr. 2156 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit în ceea ce privește clauza contractuală cuprinsă la pct. 5 din contract, referitoare la perceperea de penalități de întârziere de 1 % pe zi de către pârâtă în cazul în care reclamanta nu achită ratele la termenele stabilite și clauza contractuală cuprinsă la pct. 1 din contract referitoare la cuantumul dobânzii de 136 % pe an și în consecință a dispus reducerea dobânzii la 35 % pe an și a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în contractele de împrumut a unei sume de bani, nu poate fi cuprinsă clauza penală privind plata penalităților deoarece pentru neplata la termen a ratelor, legiuitorul a stabilit dobândă, că potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește în materie comercială la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., aceasta fiind la data încheierii contractului de 35 % pe an. Celelalte petite ale acțiunii civile au fost respinse, având în vedere că acestea reprezintă acțiuni în constatare, promovate în temeiul art. 111 C. proc. civ. prin care a solicitat constatarea unor stări de fapt, ori, prin acțiune în constatare se poate solicita existența sau inexistența unui drept, iar ultimul petit prin care se solicită constatarea unei creanțe a pârâtei de 5.000.000 lei este neîntemeiată, deoarece din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta nu îi mai datorează pârâtei nici o sumă de bani.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, susținând că pentru contractul de credit în litigiu se aplică art. 3 pct. 11 C. com., că dobânda curge de drept conform art. 43 C. com., iar penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neexecutarea la termen a obligației de plată, prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000 nu sunt aplicabile în speță.
Prin decizia nr. 53 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis apelul, a respins acțiunea reclamantei, reținând că dacă s-a prevăzut clauza penală pentru întârzierea în executare, creditorul va putea cere atât executarea în natură cât și clauza penală și anume penalități de 1 % pe zi calculate la valoarea sumei restante, că dobânda comercială de 136 % pe an are natura de fructe civile, respectiv de remunerație a creditului acordat în sumă de 120.000.000 lei, astfel că nu se aplică prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, privind nivelul dobânzilor legale pentru operații bănești, instanța nu putea să constate nulitatea clauzei penale deoarece aceasta este o convenție și îndeplinește condițiile de validitate.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 53 din 31 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, solicitând să se constate nulitatea actului procedural al comunicării deciziei recurate, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece judecata în apel s-a făcut fără legala citare a SC L.C. SRL Brașov.
în susținerea recursului, reclamanta a arătat că încă din momentul introducerii acțiunii a arătat adresa la care să fie citată și să se îndeplinească actele procedurale la avocat A.R., dar pentru termenul de judecată de la 24 martie 2005, reclamanta a fost citată în strada Al. Sahia și nu la sediul ales, indicat în cererea de chemare în judecată, astfel că procedura de citare nu a fost îndeplinită cu respectarea cerințelor legale, apelul s-a judecat și hotărârea a fost comunicată tot la adresa Str. Al. Sahia.
Recursul este fondat.
Reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată să fie citată la adresa din Str. E. Varga, sediu ales la avocat A.R., însă atât la Tribunalul Brașov cât și în apel, citațiile și actele de procedură nu s-au făcut la sediul ales ci la adresa din Brașov Str. Al. Sahia, astfel că nu s-au respectat prevederile art. 93 C. proc. civ., procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, astfel că recursul a fost admis, decizia recurată și sentința tribunalului au fost casate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Comercial → |
|---|
