ICCJ. Decizia nr. 340/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2001, reclamanta SC C.N.F.G.N. SA a chemat în judecată pe pârâta SC N.C.C.I. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea cambiei emisă de pârâtă la data de 17 iulie 2001 pentru suma, de 2.464.124.473 lei, prin care pârâta a dat ordin să se achite această sumă de către reclamantă către pârâtă.
în motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că emiterea a fost determinată de o cesiune de creanță de către SC A. SA Constanța către pârâtă, cesiune prin care SC A. SA a vândut creanța pârâtei pe care o avea de recuperat de la SC M. SRL. Această creanță a fost generată de cheltuielile suportate de SC A. SA prin ranfluarea navei O., proprietatea SC C.N.F.G.N. SA, și aflată în regim de leasing la SC M. SRL Galați, în urma încheierii contractului de leasing între reclamantă și SC M. SRL. în perioada în care nava s-a scufundat, a arătat reclamanta, contractul de leasing era în plină desfășurare, operatorul navei fiind SC M. SRL, astfel încât cheltuielile de ranfulare a navei trebuiau suportate de operatorul navei. Prin urmare, a învederat reclamanta, creanța nu există și deci, nu există nici obiectul cambiei, care, neîndeplinind o condiție esențială a existenței unui act juridic, și anume, existența unui obiect, este lovită de nulitate.
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3228 din 7 martie 2002 a respins acțiunea ca inadmisibilă.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că la cererea pârâtei trăgător, cambia în cauză a fost investită cu formulă executorie, astfel că reclamanta - debitoare, în calitate de tras, avea la dispoziție conform art. 62 din Legea nr. 58/1958 calea opoziției la executarea cambială, și, în cadrul acestui proces cambial, putea să invoce excepțiile cu privire la valabilitatea titlului cambial.
Calea aleasă de reclamantă, tras, și anume, acțiunea în anularea cambiei pe dispozițiile dreptului comun, privind nulitatea convențiilor, nu estre prevăzută de Legea nr. 58/1938, ca o reglementare de excepție privind titlurile de credit.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, prin care s-a criticat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1462 din 6 noiembrie 2002, hotărârea tribunalului fiind casată cu trimiterea cauzei spre soluționare aceleași instanțe.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, în adevăr, cambia a cărei nulitate se invocă de reclamantă, a fost investită cu formulă executorie prin încheierea din 27 iulie 2001, dar instanța la investire nu a făcut o verificare atentă a înscrisului cambial.
întrucât cambia a devenit titlu executoriu și a fost pusă în executare, fără ca debitoarea - reclamantă să exercite opoziția cambială, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934, acesta are posibilitatea invocării nulității cambiei pe calea dreptului comun, deci greșit instanța de fond a reținut că acțiunea este inadmisibilă.
în rejudecarea fondului, prin încheierea din 2 octombrie 2003 Tribunalul București, a admis în principiu, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de A.V.A.S., ca reprezentant al interesului statului de acționar majoritar la SC C.N.T.G.N. SA, cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a cambiei emisă de SC N.C.C.I. SRL din 17 iulie 2001.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 16385 din 13 decembrie 2003 a respins acțiunea reclamantei, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de A.V.A.S. București, ca neîntemeiată.
Privitor la legalitatea cambiei, instanța a reținut că, la emiterea acesteia, s-au respectat mențiunile obligatorii prevăzute de art. 1 pct. 1-8 din Legea nr. 58/1934. Mai mult, în cambie s-a făcut mențiunea "la ordin fără protest", ceea ce înseamnă că beneficiarul cambiei este scutit de obligația de a adresa protestul de neacceptare sau neplată, care este cerut pentru exercitarea acțiunii în regres.
S-a mai reținut că, raporturile juridice fundamentale, care justifică emiterea cambiei, nu pot fi analizate în cadrul unei acțiuni în anulare, cambia fiind un titlu de sine stătător, distinct de raporturile comerciale dintre părți.
Faptul că titlul ce a stat la emiterea cambiei, nu îndeplinea condițiile legii, nefiind vizat de M.T., privește raportul fundamental și nu poate fi luat în discuție în acțiunea de analizare a valabilității cambiei.
Aceleași argumente au fost reținute de instanță și în respingerea cererii de intervenție formulată de A.V.A.S. București.
împotriva acestei hotărâri, de rejudecare în fond, au declarat apel reclamanta și intervenienta.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 161 din 23 februarie 2005 a admis apelurile a schimbat în tot sentința atacată, a admis acțiunea și cererea de intervenție și a anulat cambia, dispunând întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul că, a obligat pârâta la plata sumei de 2.464.124.473 lei, actualizată, cu rata inflației, la data plății.
Intimata - pârâtă a fost obligată și la plata sumei de 246.538.447 lei, cheltuieli de judecată în fond și în căile de atac, față de reclamantă.
S-a reținut de către instanța de apel că, în rejudecare în fond, după casare, nu a respectat îndrumările instanței de recurs, și anume analizarea cauzelor de nulitate a titlului, conform dreptului comun și nu potrivit legii speciale.
Instanța de apel a mai reținut că față de prestațiile de ranfulare, cesiunea de creanțe dintre SC A. SA Constanța (cedent) și pârâta cesionară, privește numai suma de 156.441 dolari S.U.A. și, la această sumă, nu se poate adăuga ca accesoriu a creanței, reprezentând T.V.A. și suma pentru care s-a emis cambia în cauză, această creanță fiind ulterioară și că nu s-au făcut dovezi în sensul plății T.V.A. la buget, astfel că emiterea cambiei nu este legală.
S-a mai reținut nulitatea cambiei și în raport de prevederile Legii nr. 58/1954, întrucât aceasta nu a fost prezentată trasului spre acceptare (art. 25 alin. (2)).
împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC N.C.C.I. SRL București și reclamanta SC C.N.F.G.N. SA Giurgiu au declarat recurs. Pârâta a invocat art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greșit s-a reținut că instanța de fond nu a respectat art. 315 C. proc. civ., întrucât legalitatea cambiei a fost analizată în raport de motivele de nulitate invocate prin acțiune.
- toate motivele invocate de reclamantă, în nulitatea cambiei, puteau fi analizate în cadrul opoziției la executare, art. 62 din Legea nr. 58/1934, astfel că acțiunea întemeiată pe dreptul comercial este inadmisibilă, cum întemeiat s-a reținut prin prima hotărâre pronunțată în fond, casată greșit de Curtea de Apel.
- prin hotărârea recurată, instanța nu putea în cadrul unei acțiuni de legalitatea cambiei, să analizeze raportul fundamental. Se reține o situație de fapt eronată și anume că nu a existat cesiune de creanță pentru suma ce face obiectul cambiei.
- s-a ignorat contractul din 28 aprilie 2000, prin care s-a cesionat creanța de 34.417 dolari S.U.A., reprezentând T.V.A., aferent sumei de 156.441 dolari S.U.A., ce a făcut obiectul primei cesiuni de creanță, contractul din 22 iulie 1999.
- reținerile instanței privind raportul fundamental nu s-au întemeiat pe probe care să fie puse în discuția părților, mai ales că trăgătorul nu era parte în raportul fundamental.
- motivarea hotărârii este contradictorie și lipsită de temei legal, întrucât se reține că cambia este lovită de nulitate în temeiul Legii nr. 58/1934, dar, fără să analizeze cererea în raport de art. 62 din această lege și, pe de altă parte, consideră acțiunea ca fiind de drept comun.
- greșit s-a reținut că acceptarea este condiție de valabilitate a cambiei.
Recurenta - reclamantă a criticat decizia instanței de apel, invocând art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., pentru formulare următoarele critici:
- greșit nu s-a admis punerea în situația anterioară prin restituirea în natură a navei M.
- fără temei s-a respins cererea pentru efectuarea unei expertize în vederea stabilirii valorii navei.
Recursul pârâtei este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele motive:
Prin acțiunea în anularea cambiei, reclamanta a invocat două motive:
- lipsa obiectului cambiei și că trasul nu s-a obligat la plată.
Instanța de fond, după casare, în al doilea ciclu procesual a analizat legalitatea titlului și a reținut că cererea de anulare este fără temei.
Schimbarea acestei hotărâri în apel, în sensul admiterii acțiunii și anulării cambiei, nu s-a întemeiat pe analizarea legalității condițiilor de fond și formă ale titlului, ci a analizat greșit raportul fundamental și a reținut, de altfel, fără a pune în discuția părților probele la care se referă, nelegalitatea cambiei, întrucât suma trecută în titlu nu se datorează de tras, reclamantei, depășindu-se valoarea prestațiilor efectuate, referindu-se la T.V.A., nedovedit ca achitată.
Motivarea hotărârii instanței de apel este străină de natura pricinii, întrucât s-a dat o interpretare greșită actului supus judecății.
S-a ignorat faptul că cambia naște un drept distinct și independent de raportul fundamental, iar forța obligatorie care izvorăște din cambie, nu depinde de obligații decurgând din raportul fundamental.
Cauzele care ar putea modifica raportul fundamental, nu influențează cu nimic obligația cambială.
Așadar, este criticabilă reținerea instanței de apel privind nulitatea cambiei, determinat de stabilirea obligației de plată din raportul fundamental.
Nelegalitatea cambiei poate fi analizată, în cadrul procesului cambial, declanșat atât prin opoziția la executare (art. 62 din Legea nr. 58/1994) cât și prin acțiunea cambială directă sau în regres.
Conform art. 63 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 în procesele cambiale, debitorul poate opune procesului cambiei, excepție de nulitate a titlului.
Condițiile de formă ale cambiei sunt cele prevăzute de art. 1 din Legea specială citată (denumirea de cambie, ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată, numele trasului, arătarea scadența, etc.) iar, neîndeplinirea uneia din condiții expres arătate, determină nulitatea cambiei (art. 2).
în ce privesc condițiile de fond Legea nr. 58/1934, nu cuprinde nici o dispoziție, astfel că, pentru validitatea cambiei, se analizează condițiile reglementate de dreptul comun și anume art. 948 C. civ.: consimțământul, capacitatea, obiectul și cauza.
Nu s-a făcut dovada neîndeplinirii condițiilor de formă și de fond ale cambiei, astfel că nu se poate reține nulitatea acesteia.
Sunt criticabile și reținerile instanței de apel privind nulitatea cambiei determinat de neprezentarea la acceptare.
Din redactarea art. 24 din Legea nr. 58/1934, se reține că deținătorul poate prezenta trasului cambia la acceptare, deci este o prevedere facultativă, nu o condiție imperativă, care să ducă la nulitatea titlului de credit.
Față de cele de mai sus, recursul reclamantei prin care se solicită restituirea în natură a navei și dispunerea unei expertize este nefondat și urmează să fie respins.
Așa fiind, recursul pârâtei a fost admis, decizia atacată a fost modificată în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamantă și intervenienta A.V.A.S., împotriva sentinței Tribunalului București, secția a VII-a comercială, nr. 16385 din 13 decembrie 2003, care a fost menținută ca temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 463/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 571/2006. Comercial → |
|---|
