ICCJ. Decizia nr. 1153/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1153/2007
Dosar nr. 2803/35/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. 138/C/2006 A din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2803/35/C/2006, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 146/ LC din 27 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul pârât M.V. şi intimata intervenientă SC E.M.H. SA.
Prin sentinţa nr. 146/ LC din 27 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă cererea de intervenţie şi s-a respins acţiunea reclamantei A.V.A.S. Aceasta a fost obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în apel a reţinut că între F.P.S. şi M.V. au încheiat contractul de vânzare cumpărare acţiuni în care au stipulat modalităţile de plată şi s-au prevăzut sancţiunile în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate. Contractul avea ca obiect vânzarea a 250.370 acţiuni reprezentând 77,9775 % din capitalul social al SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, iar acţiunea promovată de reclamantă urmărea obligarea pârâtului să realizeze, să determine societatea privatizată să facă investiţiile cuprinse în avizele de mediu 1,2,46 şi 47/1999, obligaţie asumată prin art. 8.9 din contractul părţilor.
Din materialul probator a rezultat că au fost realizate investiţiile cuprinse în avizele de mediu nr. 1.2. şi 46, cu excepţia celor din avizul nr. 47/1999 care vor fi cuprinse în proiectul tehnic de închidere a minei şi realizate prin a lucrări de închidere definitivă a minei.
S-a mai reţinut că prin HG 602/2001 s-a aprobat conservarea şi închiderea definitivă a unor mine printre care şi cele ale SC N.H. SA MIERCUREA CIUC, sectorul de producţie Harghita Băi încetându-şi activitatea. Prin HG nr. 1008/2006 s-a aprobat închiderea definitivă şi a minei de la poziţia 43, respectiv M. Harghita Băi. În consecinţă, realizarea investiţiilor menţionate în avizul de mediu s-ar fi impus în ipoteza în care s-ar fi continuat activitatea în acest sector.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs reclamata.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut realizarea investiţiilor e mediu, în condiţiile în care acestea nu s-au materializat integral, iar faptul că prin HG 1008/2006 s-a aprobat închiderea definitivă a unor mine nu justifică nerespectarea obligaţiilor contractuale.
Intimatul M.V. şi intervenienta au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, pe care Înalta Curte le grupează şi le subsumează motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9, pentru a răspunde printr-un considerent comun, instanţa supremă va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găseşte nefondat si motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a art. 969, 970 şi 1073 C. civ., atunci când, faţă de probele administrate a reţinut realizarea investiţiilor de mediu, parte conform adresei nr. 4283/2005 emisă de A.P.M. Harghita – Miercurea Ciuc şi parte conform Hotărârilor de Guvern care obstrucţionează realizarea obligaţiei de mediu asumate prin clauza contractuală.
Totodată, instanţa de control judiciar şi-a motivat soluţia pronunţată. Analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne că el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de apelant textelor pe care şi-a întemeiat calea de atac.
Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie 2006pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la 11.900 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 138/C/2006 – A din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 11.900 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1163/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1149/2007. Comercial → |
|---|
