ICCJ. Decizia nr. 1139/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1139/2007
Dosar nr. 34321/2/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la nr. 3856 din 11 iulie 2003 prin declinare de competenţă de la Judecătoria Zimnicea, reclamantul T.F., a solicitat anularea notei de constatare nr. 2290 din 15 martie 2003, a procesului verbal de expertiză nr. 201 din 25 martie 2003 încheiat cu reprezentanţii SC E.O. SA, S.D.F.E.E. alexandria.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa comercială nr. 2621 din 3 noiembrie 2003, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul T.F.
Împotriva sentinţei a declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin încheierea nr. 460/ F pronunţată în camera de consiliu la 20 februarie 2004, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate de SC E.O. SA, S.D.F.E.E. ALEXANDRIA şi de T.F. reţinând că potrivit art. 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003 intrată în vigoare potrivit art. 111 din aceeaşi ordonanţă, la data de 27 august 2003, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a ordonanţei sunt supuse apelului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 493 pronunţată la data de 30 aprilie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor formulate de reclamantă şi pârâtă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu motivarea că faţă de dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este recurs valoarea obligaţiilor de plată fiind sub prafonul valoric de 200 mil.lei stabilit de textul de lege precitat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin încheierea nr. 3917 pronunţată în camera de consiliu de la 20 octombrie 2004, în considerarea dispoziţiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. II alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 195/2004, a admis excepţia necompetenţei materiale, a scos de pe rol dosarul şi a dispus înaintarea la Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 120 pronunţată la 27 ianuarie 2005, a admis recursurile declarate de pârâta SC E.O. SA, S.D.F.E.E. ALEXANDRIA şi reclamantul T.F. împotriva sentinţei nr. 3631 din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Teleorman, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe, cu motivarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 266 din 19 septembrie 2005, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul T.F., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta şi a obligat reclamantul la plata sumei de 63.548.400 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 6.930.856 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs pe care instanţa l-a calificat apel, astfel că prin Decizia nr. 277 pronunţată la 19 mai 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul-pârât T.F.
Cu petiţia înregistrată, la data de 28 iunie 2006, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei anterior menţionată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei nr. 266/2005 iar în fond anularea notei de constatare nr. 2290 din 15 martie 2003 şi pe cale de consecinţă respingerea, ca nefondată, a cererii reconvenţională formulată de pârâtă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la termenul de judecată de astăzi 14 martie 2007, a invocat din oficiu excepţia de nelegalitate a căii de atac a apelului soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 277 din 19 mai 2006, faţă de dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin legea nr. 219/2005 în vigoare la data pronunţării sentinţei nr. 266 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman.
În concluzie, având în vedere că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nelegalităţii căii de atac a apelului, va desfiinţa Decizia nr. 277 din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea recursului declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
În rejudecarea recursului vor fi supuse analizei şi motivele de recurs invocate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nelegalităţii căii de atac a apelului.
Desfiinţează Decizia nr. 277 din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea recursului declarat de reclamantul T.F. împotriva sentinţei nr. 266 din 19 septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 712/2007. Comercial → |
|---|
