ICCJ. Decizia nr. 1137/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1137/2007
Dosar nr. 1091/33/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei S.I.F. O. SA în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a fost anulată hotărârea A.G.E.A. din 27 aprilie 2005, iar pârâta a fost obligată la 11,3 RON cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că hotărârea A.G.E.A. atacată a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (5) şi a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 precum şi a art. 241 din Legea nr. 297/2004. Acţionarul al SC C. SA a fost reprezentat la adunarea generală de către preşedintele consiliului de administraţie al SC U. SA iar fără votul acestuia nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii. De asemenea, faptul că s-au adoptat hotărâri necuprinse în ordinea de zi prezentată în convocator, iar pentru constituirea de garanţii a unor active fără a căror valoare depăşeşte individual sau cumulat 20 % din valoarea activelor este necesară aprobarea A.G.E.A.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta. Apelul a fost respins prin Decizia nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus arătate.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta.
Recurenta a invocat dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi Legea nr. 31/1990 republicată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel formulate precum şi legalitatea hotărârii A.G.E.A. atacate. S-a susţinut că hotărârea A.G.E.A. nu încalcă nici o prevedere legală.
Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului prin prisma argumentelor invocate de către recurentă, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru cele ce urmează:
Curtea găseşte nefondat si motivul de recurs invocat de recurent şi prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Potrivit art. 125 alin. (5) din Legea nr. /1990 „(5) Administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută."
Potrivit art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 „(7) Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării."
Potrivit art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/1994 „Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor."
Critica referitoare la interpretarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită deoarece interdicţia legală este una clară şi nu are nici o relevanţă nici natura problemei supuse dezbaterii şi nici calitatea de acţionar al societăţii a numitului Z.V. Este de necontestat că acesta a votat atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al acţionarului majoritar, având şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al pârâtei. Fără votul său în această din urmă calitate nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârilor, fiind în mod evident incident art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Hotărârea a cărei anulare s-a solicitat priveşte împuternicirea administratorilor de a încheia contracte de garanţie pentru credite depăşind 21 % din capitalul social, ceea ce reprezintă un motiv în plus pentru ca administratorii să se abţină de la vot, în caz contrar votându-şi propriul mandat de reprezentare.
Fiind deja identificată o cauză de nulitate a hotărârii A.G.E.A., este evident că a devenit de prisos analizarea celorlalte cauze de nulitate întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi art. 241 din Legea nr. 297/2004, deşi rezultă clar că hotărârea A.G.E.A. s-a luat cu încălcarea şi a acestor dispoziţii legale.
Pentru considerentele de mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 17 din 03 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1130/2007. Comercial → |
|---|
