ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 133/2007
Dosar nr. 8128/54/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 decembrie 2005, C.L.M. - PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI a solicitat obligarea pârâtei SC C.E.T. SA – E.M. JILŢ la plata sumei de 7.097.293.467 lei ROL reprezentând taxă pentru terenul de 12.930.030 mp. aferentă anului 2005; la 0,5 % dobânzi pe fiecare zi de întârziere cu începere de la 15 martie 2005 şi până la data plăţii la 0,5 % pe lună penalităţi cu începere din luna martie 2005 până la efectuarea plăţii.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată la 582.710 lei Ron reprezentând sumă încasată în plus cu titlu de taxă pe teren.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 61 din 21 martie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei şi a anulat, ca netimbrată, cererea reconvenţională.
Prin Decizia nr. 172 din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins apelul declarat de reclamanţii C.L.M. - PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI.
S-a reţinut în considerentele deciziei că taxa pe teren a fost reglementată iniţial prin OG nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, dar aceasta a fost abrogată prin intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, respectiv Legea nr. 571/2003. Intimata a făcut dovada achitării impozitului pe teren conform art. 248 Cod Fiscal, în care nu se mai prevede taxa pentru teren.
Că hotărârea Consiliului Local Mătăsari nr. 13/2004 nu reprezintă titlu executoriu în ceea ce priveşte taxa pe teren ce s-ar datora de către intimată.
Împotriva acestei decizii reclamantele PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI – C.L.M. au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Au susţinut recurenţii că ambele instanţe şi-au depăşit atribuţiile şi s-au pronunţat pe un aspect cu care nu au fost investite, respectiv legalitatea hotărârii Consiliului Local care nu a fost atacată la instanţa de contencios administrativ. Că taxa de teren este datorată pentru terenurile din extravilanul localităţii, teren pe care pârâta îl foloseşte şi deci nu este impozit pe teren.
S-a invocat că nici una din instanţe nu a făcut referire la dispoziţiile art. 228 din HG nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care printre alte taxe datorate prevede şi taxa pe teren.
Recurenţii au precizat că hotărârea Consiliului Local nr. 13 din30 noiembrie 2004 reprezintă un titlu executoriu, care nu a fost atacat la instanţa de contencios administrativ.
Prin întâmpinare, intimata SC C.E.T. SA a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect ambele instanţe au reţinut că în prezent taxa pe teren nu mai este reglementată legal.
Recursul nu este fondat.
Taxa pe teren a fost reglementată prin art. 17 din OG nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale.
Aceasta a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 care la art. 2 prevede care sunt impozitele şi taxele datorate, printre care nu se regăseşte taxa pe teren.
Faptul că instanţele în raport de noua reglementare din Codul fiscal au constatat că intimata-pârâtă nu datorează taxa pe teren, nu înseamnă că acestea şi-au depăşit atribuţiile şi s-au pronunţat pe legalitatea hotărârii Consiliului Local nr. 13 din 30 noiembrie 2004.
Afirmaţia recurentei că această taxă ar fi prevăzută de art. 246 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, nu are temei legal, aceste dispoziţii se referă la taxe locale şi nu la taxa pe teren.
Pe de altă parte, Codul fiscal în art. 248 prevede impozitele şi taxele locale care trebuie achitate de contribuabili la bugetul statului şi taxele care pot fi stabilite de autorităţile locale, în care nu se regăseşte taxa pe teren.
Faţă de considerentele reţinute, critica recurentei că intimata datorează această taxă întrucât nu a atacat în contencios administrativ hotărârea Consiliului Local nu are temei legal.
Susţinerea recurentei că în notele scrise depuse la instanţa de fond a invocat dispoziţiile art. 228 din HG nr. 44/2004, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care prevăd şi taxa pe teren, dar instanţele nu au examinat această apărare, nu este fondată, pe de o parte că nu a făcut obiectul dezbaterilor în fond a litigiului, iar pe de altă parte Codul fiscal a abrogat OG nr. 36/2002 care reglementa această taxă.
Aşa fiind, Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii, şi urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI şi C.L.M. împotriva deciziei 172 din 13 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 128/2007. Comercial → |
|---|
