ICCJ. Decizia nr. 165/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 165/2007
Dosar nr. 25622/2/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2867 din 16 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii cererii şi, în consecinţă, a respins acţiunea promovată de reclamanta SC R. SA prin administrator judiciar SC S.Q. SRL în contradictor cu pârâta SC D.G. SA Bucureşti ca fiind prematur introdusă.
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.875.343.483 lei reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 222 din 15 iunie 2001 şi a actelor adiţionale la acest contract, penalităţi de întârziere de 0,25 % pe zi la sumele datorate; contravaloarea a 50 % din taxele de scont şi dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2004 până la 30 august 2004.
Faţă de excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., s-a reţinut că termenul de 30 de zile stipulat de art. 720 alin. (5) C. proc. civ., nu a fost respectat, de la data de 16 decembrie 2004, când adresa a fost primită de pârâtă şi până la 11 ianuarie 2005 când s-a înregistrat acţiunea fiind mai puţin de 30 zile.
Cum nici procedura somaţiei de plată nu s-a socotit ca fiind echivalentă procedurii concilierii, acţiunea s-a respins ca prematur formulată, urmare admiterii excepţiei cu acest obiect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 91 din 20 februarie 2006, a admis apelul declarat de reclamata SC R. SA, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea deciziei s-a reţinut că procedura somaţiei de plată echivalează cu o încercare de soluţionare a diferendului pe cale amiabilă, evitându-se procedura dreptului comun, context în care pretenţiile reclamantei şi actele doveditoare au fost comunicate pârâtei, prin cererea de somaţie de plată fiind satisfăcute cerinţele art. 7201 C. proc. civ.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D.G. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că:
- hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii prin referire la reglementarea privind procedura somaţiei de plată.
- actul juridic dedus judecăţii l-a reprezentat obligaţia legală imperativ stabilită de art. 7201 C. proc. civ., iar aceasta a fost interpretată greşit;
- faţă de motivele deja invocate rezultă că legea a fost aplicată greşit iar sancţiunea pentru nerespectarea unor dispoziţii imperative este nulitatea.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că atât convocarea cât şi actele doveditoare i-au fost comunicate pârâtei prin adresa nr. 5346 la data de 24 noiembrie 2004, de conţinutul cărora aceasta a luat cunoştinţă la data de 2 decembrie 2004 conform confirmării de primire pentru cererea de conciliere, fiind respectată procedura prevăzută de art. 7201 alin. (5) C. proc. civ., termenul de 30 zile curge de la data de 24 noiembrie 2004 iar nu de la data de 16 decembrie 2004.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar se constată că procedura concilierii directe reglementată de art. 7201 C. proc. civ., a fost îndeplinită în cauză.
Astfel, în speţă, convocarea pentru conciliere directă s-a făcut prin scrisoare recomandată, la dosar fiind ataşată dovada de primire cu data de 2 decembrie 2004 a cererii de conciliere care fost expediată la 24 noiembrie 2004, şi care conţinea conform art. 720 alin. (2), comunicarea pretenţiilor şi temeiul lor legal precum şi menţiunea ataşării actelor doveditoare.
Cum la data înregistrării acţiunii: 11 ianuarie 2005, termenul de 30 zile la care face referire art. 720 alin. (5) C. proc. civ., se împlinise, soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca prematur introdusă fiind nelegală, în mod corect instanţa de apel a desfiinţat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare pe fond.
Critica recurentei cu privire la reţinerea în considerentele deciziei a unor aspecte străine de natura cauzei nu poate fi primită întrucât procedura somaţiei de plată la care referă, prin finalitatea sa, este echivalentă procedurii concilierii directe şi aceasta deoarece imposibilitatea rezolvării pe cale amiabilă a pretenţiilor este evidentă, şi deci scopul valorificării lor prin degrevarea instanţelor nu mai poate fi atins.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.G. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 91 din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Comercial → |
|---|
