ICCJ. Decizia nr. 16/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 16/2007
Dosar nr. 84/54/2006
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 112.544,81 RON din care 67.904,97 RON reprezentând contravaloare marfă şi 44.639,85 RON reprezentând penalităţi de întârziere, conform contractului încheiat între părţi.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 şi 1361 C. civ. şi art. 43 C. com.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, părţile au încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în sensul achitării de către pârâtă a unei părţi din pret, astfel încât reclamanta şi-a precizat pretenţiile la suma de 54.790,96 RON reprezentând contravaloare facturi neachitate din care 10.151,11 RON contravaloare preţ şi 44.639,85 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 188 din 21 octombrie 2005, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei şi a obligat-o la plata sumelor de 54.790,96 RON preţ produse şi 44.639,85 RON penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, prin criticile dezvoltate arătând că sentinţa de fond a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în raport de pretenţiile reclamantei, precum şi faţă de înlăturarea apărării privind lipsa procedurii prealabile. Pe fondul cererii s-a arătat că instanţa de fond a acordat reclamantei mai mult decât a cerut, deşi reclamanta şi-a redus pretenţiile totale la suma de 54.790,96 RON. În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere acestea nu sunt datorate, deoarece nu s-a ţinut cont de perioada de graţie de 30 de zile de la primirea facturii de către beneficiar.
Prin Decizia nr. 143 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.151,11 RON contravaloare facturi şi 41.744,44 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA ORAŞULUI ROVINARI, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut următoarele:
- Instanţa de apel a respins în mod nelegal critica formulată în apel în sensul că hotărârea instanţei de fond este dată de o instanţă necompetentă material să soluţioneze cauza. Întrucât reclamanta a timbrat acţiunea la valoare de 54.790,96 RON, competenţa de a soluţiona cauza revine judecătoriei.
Concilierea prealabilă nu întruneşte cerinţele impuse de lege privind îndeplinirea acesteia, respectiv adresa de convocare nu cuprinde ziua şi ora convocării, înscrisurile doveditoare şi penalităţile de întârziere.
Instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, suma la care a fost obligată pârâta nu a fost solicitată de către reclamantă. Concluziile expertizei judiciare demonstrează că pârâta a achitat contravaloarea facturilor solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă.
Penalităţile de întârziere nu au fost stabilite în funcţie de data scadenţei facturilor, ci în funcţie de data stabilită de către expertul tehnic, nedovedită cu acte.
Prin întâmpinare intimata a răspuns punctual la criticile recurentei şi în final a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, constată că nu s-a demonstrat şi indicat nici o încălcare a legii de drept substanţial sub cele două aspecte ale sale şi nici că s-a aplicat greşit legea.
Astfel, în ceea ce priveşte critica privind necompetenţa instanţei de fond de a soluţiona pricina, este lipsită de fundament juridic în raport de dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Faptul că, ulterior investirii, reclamanta şi-a modificat cuantumul pretenţiilor solicitate şi a timbrat în consecinţă nu este de natură a schimba competenţa stabilită iniţial după valoarea obiectului cererii.
În mod legal instanţa de apel a constatat că cerinţele art. 7201 C. proc. civ., nu au fost încălcate, în raport de dovada convocării la conciliere, datată 3 iunie 2005 şi punctajul încheiat între părţi la data de 21 septembrie 2005. Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., nu trebuie interpretate într-o manieră formalistă şi rigidă, pârâta neputând invoca necunoaşterea pretenţiilor reclamantei şi temeiul lor juridic, în calitatea sa de parte în contractul încheiat la data de 26 din 18 aprilie 2003.
În ceea ce priveşte câtimea la care a fost obligată pârâta cu titlu de contravaloare facturi neachitate, criticile pârâtei nu pot fi reţinute, în raport de probele administrate în apel, respectiv expertiza tehnică judiciară şi restrângerea pretenţiilor de către reclamantă la suma de 10.151,11 RON, cu precizarea că achitarea unei părţi a facturilor în litigiu, pe parcursul derulării litigiului, nu poate demonstra faptul că facturile nu au fost acceptate la plată.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive străine sau contradictorii de natura pricinii".
Nemulţumirile pârâtei în legătură cu obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere, în cuantumul stabilit de către instanţa de apel, reprezintă în realitate critici de netemeinicie, analizate cu prilejul rejudecării fondului în apel, urmare probei administrate, respectiv expertiza tehnică contabilă, probă faţă de care nici una dintre părţi nu a formulat obiecţiuni.
Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta PRIMARIA ORAŞULUI ROVINARI împotriva deciziei nr. 143 din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 725/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 71/2007. Comercial → |
|---|
