ICCJ. Decizia nr. 81/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 81/2007
Dosar nr. 7487/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2737/5 noiembrie 2003, a respins excepţia prescripţiei la acţiune invocată de pârâtă. De asemenea, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti împotriva pârâtei SC M. SA Târgu – Mureş în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.614.000.000 lei reprezentând pretenţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, prin fostul F.P.S în calitate de acţionar al pârâtei, a pus la dispoziţia acesteia în perioada 1994 – 1996 suma totală de 1.614.000.000 lei, cu titlu de fonduri de restructurare.
La data de 14 iulie 1999 între părţi s-a încheiat un act adiţional prin care s-a stabilit ca şi dată scadentă pentru restituirea întregii sume data de 31 decembrie 2000. Cum de la această dată începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar prezenta cerere a fost introdusă la data de 19 mai 2003 (data poştei), excepţia prescripţiei a fost găsită nefondată, fiind respinsă.
La aceiaşi dată 14 iulie 1999 s-a încheiat între F.P.S. şi R.J.G. contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 14.
Conform art. 8.7 cumpărătorul s-a obligat la plata datoriilor societăţii către F.P.S., datorii rezultate din cele 4 convenţii, rezultând faptul că acesta cunoştea situaţia financiară a pârâtei, inclusiv debitele acesteia.
Cum nu s-a solicitat anularea fie a actului adiţional, fie a acestei clauze contractuale, ele sunt valabile, iar reclamanta este îndreptăţită a recupera sumele puse la dispoziţia pârâtei.
Curtea de Apel Târgu – Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 144/ A din 23 septembrie 2004, a admis apelul pârâtei SC M. SA Târgu –Mureş, a modificat integral sentinţa nr. 2737 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Mureş şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti.
În principal s-a stabilit că potrivit clauzelor cuprinse în cele 4 convenţii, orice pretenţii formulate împotriva pârâtei sunt prescrise, iar în cauză reclamanta nu a dovedit că preţul din contractul de vânzare-cumpărare nu a inclus şi suma în litigiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2293 din 4 aprilie 2005, a admis recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 144/ A din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de apel Târgu – Mureş.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de recurs a apreciat că, din considerentele deciziei a reieşit că s-au analizat doar convenţiile prin care s-au alocat fondurile a căror restituire se solicită, nu şi convenţia (actul adiţional) încheiată la data de 14 iulie 1999 prin care s-au stabilit cuantumul sumei cât şi termenul pentru restituire.
Această probă care putea să ducă la o altă situaţie de fapt nu a fost examinată. Omisiunea respectivă a avut consecinţă asupra stabilirii izvorului obligaţiei, care era de esenţa litigiului şi a analizei corecte a motivelor de apel. Trebuia reţinut că examinarea doar a convenţiilor de atribuire a fondurilor fără să se ţină seama de actul adiţional din 14 iulie 1999 a avut şi o altă consecinţă care se desprinde din considerentele deciziei şi anume constatarea că în cauză a operat prescripţia extinctivă. Cu toate acestea, din dispozitiv a reieşit că acţiunea a fost respinsă ca nefondată, contradicţia dintre considerente şi dispoziţii fiind vădită.
Curtea de Apel Târgu – Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 9/ A din 14 februarie 2006, rejudecând cauza după casare, a admis apelul declarat de SC M. SA împotriva sentinţei nr. 2737 din 5 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 3941/2003, a schimbat sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi în consecinţă respinge acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.).
S-a reţinut că „actul adiţional" la convenţia nr. 526 din 30 iulie 1996, pe care practic reclamanta îşi întemeiază acţiunea în pretenţii, poartă semnăturile şi ştampila fostului F.P.S., conducerii societăţii şi este înregistrat sub nr. 237/septembrie 1999. Convenţia nr. 525 a fost încheiată la 30 iulie 1996 şi se referă la suma de 785.000.000 lei pe care F.P.S. o pune la dispoziţia SC M. SA în scopul restructurării tehnologice.
Ulterior acestei convenţii s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 40 din 14 iulie 1999 între F.P.S. şi firma R.J.G., care la art. 8.7 lit. c). prevede obligaţia cumpărătorului în calitatea de acţionar al societăţii de a asigura plata datoriilor societăţii către F.P.S. rezultate din convenţiile nr. 492 din 22 septembrie 1994, nr. 88 din 6 martie 1995, nr. 275 din 14 iunie 1995 şi 525 din 30 iulie 1996 şi F.P.S. în calitate de vânzător, de a depune toate diligenţele pentru eşalonarea acestor drepturi.
Prin includerea clauzei 8.7 lit. c) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, practic cumpărătorul s-a subrogat în obligaţia societăţii şi el este subiect pasiv în cadrul obligaţiei de restituire.
Începând cu data semnării contractului, obligaţia de plată a datoriilor societăţii către F.P.S. rezultate din cele patru convenţii a revenit cumpărătorului, acesta putând avea calitatea procesuală pasivă în cadrul unei acţiuni în pretenţii.
Întrucât lipsa calităţii procesuale pasive este o excepţie care prevalează asupra prescripţiei dreptului la acţiune, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC M. SA şi ca o consecinţă respingerea acţiunii reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 9/ A din 14 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost motivată contradictoriu, în realitate pârâta conform convenţiei nr. 525/1996 rămânând obligată la plata sumei de 1.640.000.000 lei, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel, după casare, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială. Amplu documentat şi bine argumentat, cu respectarea deciziei de casare a fost examinată cauza în vederea lămuririi sub toate aspectele a situaţiei de fapt şi de drept. Astfel au fost analizate atât convenţiile nr. 492 din 22 septembrie 1994, nr. 86 din 6 martie 1995, nr. 275 din 14 iunie 1995 şi nr. 525 din 30 iulie 1999 precum şi actul adiţional din 14 iulie 1999, în succesiunea lor şi cu interpretarea clauzelor prevăzute de părţi.
Lipsa calităţii procesuale pasive a fost invocată în mod constat de pârâta SC M. SRL, în toate faptele procesuale, pe cale de excepţie. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind unanim calificată de doctrină şi jurisprudenţă ca o excepţie de fond, peremptorie sau dirimantă şi absolută, prin admiterea ei face de prisos cercetarea fondului dreptului.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 9/ A din 14 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu – Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI, împotriva decizie nr. 9/ A din 14 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Târgu – Mureş, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 80/2007. Comercial → |
|---|
