ICCJ. Decizia nr. 71/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 71/2007
Dosar nou nr. 15838/1/2005
(dosar vechi nr. 3867/2005)
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 13 iunie 2005, reclamanta SC C.I. SA a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea licitaţiei de vânzare a bunurilor mobile şi imobile ale societăţii din data de 17 iunie 2005.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că anunţul de vânzare a fost comunicat societăţii la data de 6 iunie 2005 şi că licitaţia contestată este organizată în cadrul etapei a II-a prevăzută de OUG nr. 51/1998, în prima etapă neprezentându-se nici un cumpărător. Reclamanta mai susţine că în prima etapă s-a pornit de la un preţ de vânzare de 6.613.000 dolari S.U.A., preţ mult subevaluat. Ulterior, în etapa a doua, preţul a fost redus la suma de 3.306.500 lei dolari S.U.A. bunurile nefiind adjudecate nici la acest preţ, fiind emise noi publicaţii cu preţ de pornire de 2.625.025 dolari S.U.A.
De asemenea, reclamanta a mai invocat lipsa titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită de către pârâtă, apreciind că sub acest aspect, executarea este lovită de nulitate absolută.
Pârâta a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, precizând că a luat la cunoştinţă de începerea executării silite în urma comunicării titlului executoriu prin adresa nr. 11493 din 7 mai 2004. S-a mai invocat, de asemenea, excepţia lipsei de interes, susţinând că licitaţia împotriva căreia se îndreaptă reclamanta a avut loc fără ca bunurile să fie adjudecate.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
Prin sentinţa nr. 116 din 24 august 2005 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi admiţând excepţia lipsei de interes s-a respins acţiunea pentru aceasta.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că în speţă nu au fost întrunite dispoziţiile art. 1201 C. proc. civ., şi respingând şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a motivat că în speţă a fost respectat termenul de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de actul contestat potrivit art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, în speţă nu este îndeplinită cerinţa interesului, prin aceea că preţul bunurilor scoase la licitaţie publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunţului de vânzare la licitaţia publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit anterior, aşa cum arată chiar reclamanta, în momentul evaluării bunurilor de către evaluatorul pârâtei. În baza acestei prime evaluări, a avut loc o primă licitaţie publică în urma căreia nu au fost vândute bunurile societăţii.
În aceste condiţii, motivează instanţa de fond, nu se poate reţine apărarea reclamantei în sensul că ar fi prejudiciată în etapa a doua, prin stabilirea preţului de pornire al licitaţiei, prin aceea că ar fi intervenit vânzarea la un preţ inferior, în condiţiile în care reducerea s-a efectuat în temeiul legii, ca urmare a eşuării primei licitaţii, iar reclamanta nu a contestat la momentul evaluării, suma stabilită de evaluatorul angajat de A.V.A.S.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de netemeinicie fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de fond în mod greşit şi adăugând la lege, limitează accesul la contestarea actului de executare (vânzarea la licitaţie publică) prin aprecierea că interesul contestatoarei a existat la momentul stabilirii preţului şi deci interesul nu mai există în continuare pentru fiecare act de executare în parte.
S-au ignorat dispoziţiile art. 71 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 care stabileşte că preţul de pornire a licitaţiei se stabileşte prin expertiză desemnată de A.V.A.S., situaţie în care această procedură nu-i poate fi opozabilă datorită caracterului său unilateral.
Or, susţine recurenta, potrivit art. 399 C. proc. civ., are posibilitatea să conteste fiecare act de executare în parte, titlu executoriu nefiind emis de o instanţă judecătorească se pot invoca apărări de fond împotriva acestuia, având interes în promovarea cererii.
Recursul este nefondat.
Regimul juridic al creanţelor neperformante preluate la datoria publică internă este reglementat de OUG nr. 51/1998, aceste debite fiind creanţe privilegiate ale statului.
Potrivit art. 39 din acest act normativ, „constituie titlu executoriu contractele sau convenţiile de credit dintre bancă şi debitorul cedat ori alte titluri contestatoare ale creanţelor, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum şi orice alte acte sau înţelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanţelor preluate".
În ce priveşte contestarea executării silite din prisma anunţului de vânzare la licitaţie publică a bunurilor recurentei, nu se poate reţine critica că s-a subevaluat preţul de pornire a pârâtei.
Potrivit legii, în vederea stabilirii legale a preţului de pornire intimata apelează la un evaluator de specialitate care a întocmit raportul de evaluare stabilind astfel preţul de circulaţie al activelor aparţinând contestatoarei.
Pe cale de excepţie, instanţa de fond a constatat justificat lipsa de interes în promovarea contestaţiei la executare, prin aceea că preţul bunurilor scoase la licitaţie publică nu a fost stabilit la momentul publicării anunţului de vânzare la licitaţie publică din data de 17 iunie 2005. El a fost stabilit anterior de către evaluator în condiţiile legii.
În baza primei evaluări, a avut loc o primă licitaţie publică, fără ca bunurile să fie vândute, numai în acest moment recurenta putând contesta preţul stabilit.
La momentul publicării anunţului de vânzare pentru cea de-a doua licitaţie s-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 73 alin. (4) din OUG nr. 51/1998, în această etapă preţul de pornire al licitaţiei nemaidepinzând strict de evaluare, ci de dispoziţiile privind reducerea preţului de pornire la licitaţie în situaţia în care prima licitaţie nu s-a finalizat.
Cum nu se poate reţine că recurenta a fost prejudiciată, în etapa a doua, prin aceea că ar fi intervenit vânzarea la un preţ interior, în condiţiile în care reducerea s-a efectuat în temeiul legii, criticile formulate nefiind justificate, în condiţiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar SC I. SRL Giurgiu, împotriva sentinţei nr. 116 din 24 august 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 666/2007. Comercial → |
|---|
