ICCJ. Decizia nr. 82/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 82/2007
Dosar nr. 7740/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005, a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamanta SC T. SRL cu sediul social în Sibiu în contradictoriu cu SC P. SA, sucursala Sibiu, în sensul că a obligat pârâta la plata beneficiului nerealizat actualizat pentru perioada 16 decembrie 2004 - 21 martie 2005 în cuantum de 40.161.596 lei Rol (4016,159 lei Ron) către reclamantă. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei şi anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privitor la dobânda comercială. A mai fost obligată pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3351/C/2004 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 46/C/2005 a Curţii de Apel Alba – Iulia, D.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu a fost obligată la plata către SC T. SRL la suma de 1.543.370.350 lei daune şi 62.412.407 lei cheltuieli de judecată.
La data de 21 martie 2005 S.N.P. P., sucursala P. Sibiu cu O.P. nr. 1 a achitat SC T. SRL suma de 1.665.548.453 lei reprezentând daunele şi cheltuielile de judecată, conform hotărârii menţionate anterior.
Având în vedere prevederile art. 7208 C. proc. civ., conform căruia hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială devin executorii, iar exercitarea în termen a apelului nu suspendă de drept executarea, rezultă că pârâta trebuie să plătească actualizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004, când obligaţia de plată a devenit executorie şi 21 martie 2005 când s-a stins obligaţia prin plată.
Acordarea indicelui de inflaţie nu reprezintă decât aplicarea principiului echităţii care impune plasarea reclamantei în situaţia de a beneficia de sumă ca şi cum ar fi folosit-o ea însăşi.
În ceea ce prieşte al doilea capăt de cerere, dobânda comercială, deşi reclamanta a renunţat la judecată, totuşi nu le-a timbrat, motiv pentru care s-a dispus anularea ca netimbrat.
Cuantumul beneficiului nerealizat actualizat a fost stabilit conform expertizei contabile şi a suplimentului la expertiză.
Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 31/ A din 24 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC T. SRL Sibiu şi SC P. SA, sucursala Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 2751/2003.
În fundamentarea acestei soluţii au fost preluate argumentele primei instanţe, toate criticile apelantelor constatându-se că sunt nefondate. A fost valorificată expertiza contabilă efectuată în cauză, cu sumele detaliate şi actualizate, considerându-se că cererea reclamantei în mod corect a fost admisă numai în parte, iar cererea pârâtei de respingere în întregime a acţiunii nu este justificată.
Împotriva deciziei civile nr. 31/ A din 24 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta SC T. SRL Sibiu cât şi pârâta SC P. SA Bucureşti, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Reclamanta SC T. SRL Sibiu a criticat Decizia atacată sub aspectele că în realitate a mai rămas de recuperat devalorizarea beneficiului nerealizat pe cele 25 de luni şi recuperat doar la data de 21 martie 2005, calculată pe perioada iunie 2001 – 16 decembrie 2004, cerere care a fost ignorată, respinsă şi nemotivată. De asemenea, greşit a acordat instanţa o sumă care nu a fost solicitată, respectiv devalorizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004 – 21 martie 2005, deoarece această recuperare a fost efectuată înainte de promovarea acţiunii, fiind invocat ca temei de drept al cereri de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta SC P. SA Bucureşti a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei, deoarece întreaga datorie a fost achitată, invocându-se ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în ambele cereri de recurs, constată că acestea sunt în parte întemeiate, urmând a admite recursul în limitele şi pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat la primul capăt al acţiunii obligarea pârâtei la plata sumei de 1.799.832.873 lei cu titlu de actualizare a beneficiului nerealizat de aceasta în cele 25 de luni de nefolosinţă a staţiei P. nr. 3 (25 de luni x 61.734.814 lei) pentru perioada iunie 2001 – iunie 2003, calculată pe baza indicilor statistici de la iunie 2001 şi până la 16 decembrie 2004.
Atât reclamanta cât şi pârâta, constant, în toate fazele procesuale, inclusiv prin motivele de recurs, au precizat că intimata a fost obligată la plata unui debit care a fost achitat, respectiv devalorizarea beneficiului nerealizat pentru perioada 16 decembrie 2004 – 21 martie 2005.
În acest sens există documentaţia care atestă că, la data de 21 martie 2005, reclamanta a încasat creanţa reactualizată cu indicele de inflaţie, calculată de expertul judecătoresc, cu titlu de beneficiu nerealizat stabilit prin sentinţa civilă nr. 3351/ C din 16 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ. Aceste împrejurări evocate de părţi şi probate cu acte, sunt anterioare promovării acţiunii reclamantei, care face obiectul prezentei cauze.
De remarcat că suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert T.D. nu a fost contestat de părţi. Mai mult, recurenta-reclamantă a menţionat că, pretenţiile solicitate prin cererea introductivă pot fi valorificate de calculele corecte efectuate de expert.
Apare cât se poate de evident că este necesară examinarea cererii reclamantei în contextul întregii documentaţii existente, cu respectarea perioadei iunie 2001 - iunie 2003 pentru care sunt cerute pretenţiile precizate. De asemenea, vor fi avute în vedere, în egală măsură şi apărările pârâtei, în scopul de a lămurii sub toate aspectele litigiul de natură comercială dedus judecăţii.
În contextul expus anterior, reiese că instanţele judecătoreşti anterioare nu au manifestat suficientă preocupare pentru stabilirea unei complete şi integrale aprecieri a raporturilor juridice dintre părţi, a întinderii drepturilor şi obligaţiilor reciproce, astfel încât urmează a admite recursurile declarate de ambele părţi împotriva deciziei civile nr. 31/ A din 24 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar în baza art. 304 pct. 6 şi 9, raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1555/ C din 28 noiembrie 2005 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, trimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC T. SRL Sibiu şi de pârâta SC P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 31 din 24 februarie 2006, a Curţii de Apel Alba – Iulia.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 1555 din 2005 a Tribunalului Sibiu şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 81/2007. Comercial → |
|---|
