ICCJ. Decizia nr. 228/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 228/2007
Dosar nr. 12438/1/2005
(dosar vechi nr. 3014/2005)
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 22 octombrie 2004, reclamanta SC A.C.M. SRL Timişoara cheamă în judecată pe pârâtele SC C.M.B. SA Bocşa prin lichidator SC M. SRL Constanţa şi SC W.I. SRL Bocşa solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a licitaţiilor prin care au fost adjudecate, la data de 15 octombrie 2004, activele „Incinta C.M.B." şi „Stocuri, producţie neterminată, materiale, obiective de inventar, produse finite", nulitatea absolută a procesului verbal de licitaţie pentru activele menţionate din data de 15 octombrie 2004, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare a respectivelor active şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii lor, în cazul în care aceste contracte au fost deja încheiate între cele două pârâte, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2004, Tribunalul Caraş-Severin respinge acţiunea reclamantei reţinând că licitaţia din data de 15 octombrie 2004 a fost organizată în conformitate cu prevederile legale în materie aplicate corespunzător la vânzarea de active în procedura de lichidare voluntară, aşa cum a fost precizat în anunţurile de vânzare, depunându-se de către ofertanţi toate documentele în termen legal, fiind afişată lista privind ofertanţii acceptaţi şi consemnându-se corect în procesele verbale, iar adjudecarea fiind legal realizată de către ofertantul care a oferit preţul activelor, aşa cum a fost consemnat în procesele verbale din data licitaţiei; mai reţine instanţa că depunerea de către adjudecatar a creanţei sale garantate asupra debitoarei atât în contul garanţiei de participare la licitaţie cât şi, ulterior, drept preţ este legală, făcându-se în conformitate cu prevederile art. 179 din HG nr. 577/2002 şi având acordul scris în acest sens al creditorilor de acelaşi rang, respectiv cu creanţe garantate.
Prin Decizia civilă nr. 51/ A din 28 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei de mai sus, reţinând că prima instanţă a motivat hotărârea pronunţată atât în fapt cât şi în drept, respectând şi dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 cu privire la termenul de soluţionare incident în cauză, precum şi că nu se pot califica drept cauză ilicită sau fraudă la lege încălcările unor dispoziţii legale invocate de apelantă sau neregulile semnalate de aceasta ca fiind intervenite cu ocazia organizării licitaţiei şi până la încheierea contractelor de vânzare cumpărare active cu adjudecatarul.
Împotriva deciziei menţionate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate şi, pe fondul cauzei admiterea apelului şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtelor intimate, în solidar.
În susţinerea recursului său recurenta arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină atunci când constată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost motivată atât în fapt cât şi în drept, precum şi că motivele sale de apel nu au fost examinate punctual.
Recurenta reproşează instanţei de recurs că a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., când nu a examinat excepţia tardivităţii întâmpinării invocată de reclamantă; precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 şi ale HG nr. 577/2002 când a ignorat că licitaţia s-a desfăşurat cu încălcarea programului orar stabilit de dispoziţiile legale evocate, ca şi a dispoziţiilor art. 445 alin. (2) C. proc. civ., când a reţinut că acordul scris al tuturor creditorilor de acelaşi rang privind depunerea creanţei drept preţ ar fi fost obţinut de adjudecatar anterior momentului licitaţiei; recurenta critică instanţa de apel şi pentru încălcarea dispoziţiilor art. 179 din HG nr. 575/2002 întrucât a reţinut ca posibilă prezentarea de către adjudecatar a creanţei sale asupra debitoarei şi ca garanţie de participare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC C.M.B. SA prin lichidator solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că atât sentinţa instanţei de fond cât şi Decizia recurată sunt legale şi temeinice şi cuprind în totalitate motivele pe care se sprijină, că recurenta nu a oferit nici măcar preţul de pornire al licitaţiei, pentru unul dintre active, iar pentru cel de al doilea nu a oferit preţul minim de adjudecare conform legii. Susţine intimata pârâtă că recurenta reclamantă şi-a însuşit condiţiile şi regulamentul de participare la licitaţie, s-a înscris fără a face obiecţii referitoare la nerespectarea normelor legale imperative ce reglementează o asemenea licitaţie.
Recursul nu este fondat.
Examinarea deciziei instanţei de apel conduce la concluzia că aceasta este motivată, instanţa examinând, în esenţă, toate motivele de apel şi înlăturându-le întemeiat şi argumentat; corect a reţinut instanţa de apel şi că sentinţa instanţei de fond a fost la rândul ei, motivată atât în fapt cât şi în drept. Se constată, de asemenea, că instanţa fondului a pus în vedere pârâţilor să formuleze întâmpinare care a fost înregistrată înainte de termenul de dezbateri în fond din 23 noiembrie 2004, astfel că, văzând şi dispoziţiile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu poate fi considerată tardivă, aspectul fiind de altfel examinat de instanţa de fond care a şi respins excepţiile formulate şi fiind implicit avut în vedere şi în Decizia recurată.
Cât priveşte observarea legislaţiei aplicabile se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că licitaţia în cauză s-a organizat şi s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale invocate de recurenta reclamantă, ofertanţii participanţi la licitaţie, inclusiv adjudecatarul, depunând toate actele prevăzute de art. 35 din HG nr. 577/2002 iar adjudecatarul depunând şi acordul celorlalţi creditori de acelaşi rang referitor la realizarea adjudecării în contul creanţei sale faţă de societatea în lichidare, respectându-se astfel, totodată, şi cerinţele stabilite de Regulamentul de participare la licitaţia pentru vânzarea bunurilor din patrimoniul menţionatei societăţi.
Cât priveşte nerespectarea strictă a orarului de desfăşurare a licitaţiei reproşată de către recurentă se constată că aceasta nu a prejudiciat pe ofertanţii selectaţi întrucât succesiunea etapelor a fost riguros observată iar întârzierea de câteva ore, a fost determinată nu de către adjudecatar ci de o întârziere de deplasare a unuia dintre membrii comisiei de licitaţie. Se constată, de asemenea că, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, documentele prevăzute de art. 35 din HG nr. 577/2002 au fost depuse de adjudecatar cu respectarea termenelor prevăzute de normele evocate, singurul document depus în ziua licitaţiei, dar înainte de ţinerea acesteia, fiind acordul scris al celorlalţi creditori de acelaşi grad cu adjudecatarul privind licitarea în contul creanţei deţinute asupra societăţii în lichidare, document în legătură cu care Regulamentul licitaţiei nu prevede obligaţia de a fi depus cu un anumit termen limită înaintea datei licitaţiei.
Mai mult, din examinarea proceselor verbale de licitaţie, din data de 15 octombrie 2004, rezultă că însăşi recurenta a depus unele documente cerute de caietul de sarcini al licitaţiei în chiar ziua acesteia şi nu cu o zi înainte cum pretinde recurenta că ar fi fost imperativ de depus, fără ca aceasta să afecteze selectarea recurentei pentru participare, precum şi că recurenta nu a oferit preţul de adjudecare pentru nici unul dintre activele în cauză fără a fi fost consemnată vreo împiedicare imputabilă desfăşurării licitaţiei în acest sens.
Cât priveşte depunerea de către adjudecatar drept garanţie de participare la licitaţie a chiar creanţei sale asupra societăţii comerciale în lichidare se constată că legea prevede numai cuantumul acestei garanţii, neexistând vreo dispoziţie imperativă care să interzică depunerea creanţei menţionate dacă aceasta este egală sau depăşeşte cuantumul garanţiei precizate, cu atât mai mult cu cât art. 445 alin. (2) C. proc. civ., permite creditorului urmăritor adjudecatar depunerea creanţei sale în contul preţului, în tot sau în parte.
Astfel fiind, se reţine că nici una dintre criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, că Decizia recurată este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.C.M. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 51/ A din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 229/2007. Comercial → |
|---|
