ICCJ. Decizia nr. 3205/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3205/2007
Dosar nr. 37450/2/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 8083 din 28 octombrie 2004, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a luat act de strămutarea judecăţii pricinii dintre reclamanta SC B. SRL cu sediul social în Bucureşti şi SC E. SA cu sediul social în Eforie Nord judeţul Constanţa potrivit încheierii nr. 3742 din 14 octombrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3401 din 2 septembrie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL Bucureşti în contradictoriu cu SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord. A mai fost obligată reclamanta şi la plata sumei de 184.450.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a constituit două dosare de executare în baza deciziei nr. 1019 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, şi a încheierii nr. 1235/ COM din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, potrivit certificatului B.E.J. rezultând faptul că aceasta a recuperat integral debitul stabilit conform titlului executoriu reactualizat, prin două procese verbale consecutive, pentru perioadele octombrie-decembrie 2002 şi decembrie 2002 februarie 2003.
Prin dosarul de executare nr. 5/2003 a fost achitată suma de 3.572.847.020 lei conform deciziei nr. 1019 din 30 octombrie 2002 reactualizată până la data plăţii iar prin dosarul de executare nr. 7/2003 a fost achitat debitul de 56.013.749 lei conform titlului executoriu nr. 1235, debit actualizat pe perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, ajungând la o sumă de 72.649.826 lei.
Astfel, întreaga sumă datorată a fost actualizată şi recuperată de către reclamantă, prejudiciul fiind în totalitate acoperit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 486 din 18 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC B. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 3401 din 2 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12331/2004.
În esenţă, s-a apreciat că prin încheierea de executare de la 10 aprilie 2003 s-au constatat realizate obligaţiile prevăzute în titlurile executorii Decizia civilă nr. 1019/COM/2002 şi încheierea nr. 1235/COM/2002 ale Curţii de Apel Constanţa.
S-a mai stabilit că între data pronunţării deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002 şi până la executarea integrală a obligaţiei prevăzută în hotărâre, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, astfel încât cererea reclamantei prin care solicită dobânzi sau actualizări de la o dată anterioară pronunţării deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002 apare ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 486 din 18 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs SC B. SRL Bucureşti care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în baza art. 299 şi 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu acordarea de cheltuieli de judecată.
În dezvoltare s-a evocat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra daunelor interese (dobânzilor) din perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii şi data stingerii debitului, afirmaţiile instanţei sunt nemotivate, hotărârea dată contravine prevederilor legale, s-a greşit atunci când s-a considerat că nu se mai pot cere dobânzi sau actualizări după stingerea debitului şi nu s-a făcut o distincţie între dobânzi şi actualizare în raport de rata inflaţiei. În ultimul motiv de recurs s-a expus împrejurarea că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra motivului 6 de apel, prin care instanţa de fond susţine că modul de calcul al dobânzilor a fost eronat în raport de Ordonanţa nr. 9/2001, deoarece s-a impus o actualizare a acestora în raport de rata inflaţiei.
Intimata pârâtă SC T.H.R.M.N. SA Eforie Nord a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, rezultă că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2004 la Secţia Comercială a Tribunalului Constanţa, reclamanta SC B. SRL Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.860.098.846 lei cu titlu de dobândă legală, actualizată în raport de rata inflaţiei la data de 31 mai 2004, aferentă debitului de 3.000.964.205 lei, pentru sumele rămase în debit până la stingerea integrală a acestuia, stabilite prin Decizia civilă nr. 1019/ COM din 30 octombrie2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi, a încheierii nr. 1235 din 2 decembrie 2002 a aceleiaşi instanţe.
La termenul din 7 ianuarie 2005, reclamanta a depus la instanţa de fond o cerere precizatore prin care a mărit câtimea pretenţiilor de la suma de 1.860.098.846 lei la suma de 2.093.679.208 lei.
Este de necontestat că prin Decizia civilă nr. 1019/ COM din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 877/ COM din 19 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi a modificat această hotărâre în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.913.062.456 lei cu titlul de daune pentru lipsa de folosinţă a spaţiului, precum şi a sumei de 31.888.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Ulterior, prin încheierea nr. 1235/ COM din 2 decembrie 2002 aceiaşi instanţă, în baza art. 2811 C. proc. civ., a dispus completarea deciziei civile nr. 1019 din 30 octombrie 2002, în sensul că a mai obligat intimata şi la plata sumei de 56.013.749 lei cheltuieli de judecată efectuate la instanţa de fond.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a expus detaliat şi a examinat toate aspectele determinate care au condus la aprecierea că reclamanta şi-a realizat obligaţiile din titlurile executorii invocate.
Conform procesului verbal de actualizare din 17 ianuarie 2003 al Biroului executor Judecătoresc M.A., în condiţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., a fost actualizată suma de 2.944.950.456 lei la suma de 3.065.104.435 lei pentru perioada octombrie 2002- decembrie 2002. Din conţinutul procesului verbal de actualizare din 18 martie 2003 al aceluiaşi executor judecătoresc, a fost actualizată suma de 2.944.950.456 lei la suma de 3.007.088.911 lei pentru perioada decembrie 2002 - februarie 2003.
Corect s-a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 3715 C. proc. civ., la data de 10 aprilie 2003 a fost realizată obligaţia prevăzută în titlul executor.
Aceste raţiuni juridice fac ca toate criticile recurentei să fie apreciate ca nejustificate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 486 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 486 din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3208/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1905/2007. Comercial → |
|---|
