ICCJ. Decizia nr. 2222/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2222/2007
Dosar nr. 11578/1/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2007
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova prin hotărârea nr. 17 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte cererea de arbitrare formulată de SC P.L. SA Ploieşti obligând pârâta SC B. SA Buzău la plata sumei de 5.702,65 Euro reprezentând penalităţi pentru întârzierea în livrare a mărfurilor aferente contractelor nr. 111; 289; 309 şi 377/2003.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională a pârâtei.
În motivarea soluţiei instanţa arbitrală a reţinut că părţile au încheiat un număr de patru contracte comerciale având ca obiect vânzarea de diferite utilaje, pentru care nu s-au respectat termenele stipulate de comun acord.
Întrucât, conform probelor administrate inclusiv expertiză contabilă, livrarea cu întârziere este sancţionată, potrivit clauzei penale, suma acestora a fost estimată la 5,702,65 Euro echivalentul în lei fiind de 20.769.513 Ron.
Cererea reconvenţională privind plata penalităţilor de întârziere în plata mărfurilor livrate, a fost respinsă motivat de faptul că în contractul nr. 111/2030/2003 nu a fost stipulată o clauză penală cu privire la sancţionarea neachitării preţului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat acţiune în anulare, atât reclamanta cât şi pârâta.
Reclamanta critică hotărârea arbitrală invocând dispoziţiile art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ., susţinând că instanţa arbitrală nu şi-a motivat hotărârea respectiv avea obligaţia să examineze cele două variante prezentate de expert şi în funcţie de celelalte probatorii să stabilească care contract este valabil şi care este suma, real datorată.
Pârâta, în susţinerea acţiunii în anulare face referire la art. 364 lit. f) şi h) C. proc. civ., susţinând că în ceea ce priveşte clauzele contractului nr. 111/2030/2003, acesta s-a încheiat la data de 22 septembrie 2003, cuantumul penalităţilor fiind mai reduse decât a stabilit expertiza efectuată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 85 din 7 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, acţiunile în anulare promovate.
În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că potrivit art. 361 C. proc. civ., printre altele hotărârea arbitrală redactată în scris trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, cerinţă a legii îndeplinită în cauză.
De asemenea, a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 364 lit. f) şi h) întrucât în speţă instanţa arbitrală nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau s-a dat mai mult decât s-a cerut, iar dispozitivul nu cuprinde dispoziţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Referitor la acţiunea în anulare a pârâtei instanţa a considerat că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori alte dispoziţii imperative ale legii.
Cu petiţia înregistrată la data de 13 iulie 2006 SC P.L. SA Ploieşti a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că nu s-a analizat motivul de anulare invocat respectiv 364 lit. g), în motivare instanţa de apel făcând o confuzie cu motivul invocat de pârâtă respectiv 364 lit. f) şi h).
Referitor la cel de-al doilea motiv de desfiinţare a hotărârii arbitrale respectiv art. 364 lit. i) recurenta arată că cerinţa motivării şi în drept a hotărârii arbitrale nu este îndeplinită, fiind deficitară, fără a se face o analiză a probelor administrate şi fără a se indica vreun argument în sprijinul soluţiei de admitere în parte a acţiunii deşi între părţi au existat multiple şi importante puncte de controversă ce trebuiau elucidate cum ar fi data semnării contractului, posibilitatea extinderii termenelor contractuale de livrare.
Recursul este nefondat.
Nu se poate reţine critica potrivit căreia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprind motive străine sau contradictorii, având în vedere că atât lit. g) cât şi lit. h) se referă la dispozitivul hotărârii respectiv hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitrii şi respectiv hotărârea arbitrală cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.
Nu se poate reţine că s-a făcut o confuzie între temeiurile de drept invocate întrucât în ansamblu instanţa de apel a răspuns la toate criticile formulate, făcând referire la toate aspectele semnalate.
De asemenea, recurenta nu a fost în măsură să justifice ce normă legală a fost încălcată instanţa de apel apreciind justificat că nu s-a demonstrat nerespectarea ordinii juridice şi bunele moravuri.
În realitate recurenta solicită o rejudecare a cauzei prin reanalizarea probelor administrate deşi art. 364 C. proc. civ., stabileşte expres şi limitativ motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA Ploieşti împotriva sentinţei nr. 85 din 7 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1983/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2293/2007. Comercial → |
|---|
