ICCJ. Decizia nr. 2389/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2389/2007
Dosar nr. 5559/2/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 76 din 16 martie 2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC T. SA şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 121.913,25 lei penalităţi de întârziere şi a constatat ca rămasă fără obiect acţiunea în privinţa plăţii sumei de 3.046.772,99 lei.
Curtea de Arbitraj a reţinut că reclamanta a solicitat plata contravalorii gazelor naturale furnizate, la data introducerii acţiunii fiind de plătit un rest de 3.013.610,48 lei la care se adaugă penalităţi de întârziere. Reclamanta a precizat acţiunea arătând că debitul solicitat a fost achitat în luna ianuarie, dar s-a născut altă creanţă la care se adaugă penalităţi calculate şi în raport de noile creanţe născute după data introducerii acţiunii.
De asemenea, Curtea de arbitraj a reţinut că părţile au încercat anterior depunerii cererii de arbitrare să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, că suma datorată cu titlu de contravaloare gaze a fost achitată pe parcursul litigiului.
Pârâta a formulat acţiune în anulare, solicitând admiterea acţiunii şi desfiinţarea sentinţei arbitrale.
SC T. SA BOTOŞANI a susţinut că în mod greşit Curtea de arbitraj a respins excepţia de prematuritate a acţiunii, faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, că nu s-a pronunţat pe excepţia de prematuritate a acţiunii, faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, că SC P.G. SRL Bucureşti nu a furnizat gazele naturate în perioada de iarnă la parametrii stabiliţi în contract şi că a fost obligată în mod greşit la plata taxelor arbitrale faţă de prevederile art. 4 alin. (6) din norma privind taxele şi cheltuielile arbitrale, iar debitul principal a fost achitat şi reclamanta şi-a restrâns pretenţiile.
La termenul de la 25 octombrie 2006, Curtea a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 6013/2/2006 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, faţă de dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., având în vedereidentitatea de obiect, părţi şi cauză.
Prin sentinţa nr. 274 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Arbitraj Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de petenta SC T. SA BOTOŞANI.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că temeiul acţiunii în anulare este art. 364 lit. i) C. proc. civ., care prevede că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Apărările invocate de petentă nu pot fi încadrate în acest articol de lege, deoarece sunt motive de netemeinicie ale sentinţei arbitrale.
SC T. SA BOTOŞANI a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele: instanţa a considerat în mod eronat că excepţiile invocate în acţiunea în anulare nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Acţiunea reclamantei este lipsită de nulitate deoarece fiind nesemnată sunt încălcate dispoziţiile imperative ale art. 133 pct. 1 C. proc. civ., taxa de arbitraj se datorează numai pentru capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, cererea iniţială şi completarea acţiunii au fost introduse prematur, deoarece nu a avut loc concilierea prealabilă prevăzută de art. 15.2 din contract, iar onorariul avocatului este prea mare, faţă de complexitatea cauzei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată pe calea acţiunii în anulare numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care nu vizează greşita judecată, în fapt sau în drept. Motivul de nulitate invocat de pârâtă precum şi excepţia prematurităţii acţiunii, din lipsa concilierii prealabile, nu se regăsesc în motivele prevăzute în art. 364 C. proc. civ.
De asemenea, criticile vizând cheltuielile de judecată, nu se referă la norme imperative, nu ţin de bunele moravuri sau ordinea publică, iar critica vizând onorariul avocatului în faţa arbitrajului este inadmisibilă, deoarece pe de o parte, în recurs nu se pot face cereri noi iar pe de altă parte, onorariul de avocat face parte din cheltuielile arbitrale.
Criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA BOTOŞANI împotriva sentinţei nr. 276 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2390/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2383/2007. Comercial → |
|---|
