ICCJ. Decizia nr. 2394/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2394/2007
Dosar nr. 4804/36/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 625/COM/2005 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanţa a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei de a finaliza lucrările necesare, inclusiv la dependinţele şi spaţiile de folosinţă comună, la blocul de locuinţe B în conformitate cu proiectul de execuţie nr. 384/1991 întocmit de SC P. SA Constanţa, obligarea de a întocmi şi preda reclamantei cartea tehnică a clădirii, împreună cu toate documentele componente, în conformitate cu legea, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3288 din 31 mai 2006, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, admite acţiunea formulată de reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanţa şi obligă pârâta să procedeze la finalizarea lucrărilor necesare, inclusiv la dependinţele şi spaţiile de folosinţă comună, la blocul de locuinţe B, Zona Stadion (Ansamblu de locuinţe) situat în Constanţa, str. Făgetului în conformitate cu proiectul de execuţie nr. 384/1991. Obligă pârâta să procedeze la întocmirea şi predarea către reclamantă a cărţii tehnice a imobilului însoţită de documentaţia de bază şi la plata sumei de 1.615,60 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa de prim grad a reţinut că semnarea fără obiecţiuni a proceselor verbale de predare-primire către proprietarii imobilului nu înlătură responsabilitatea contractuală a societăţii pârâte în calitatea sa de antreprenor general, atât timp cât însuşi procesul verbal de recepţie finală a fost admis cu obiecţiuni.
Potrivit art. 37 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora în cazul în care comisia de recepţie finală recomandă admiterea cu obiecţii, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate, iar potrivit art. 38 din acelaşi regulament, investitorul se va putea îndrepta pentru recuperarea pagubelor împotriva executantului atât pentru vicii, cât şi pentru nefuncţionalitate.
Atât expertiza cât şi suplimentul la lucrarea de specialitate evidenţiază fără putinţă de tăgadă, culpa contractuală a societăţii pârâte şi într-o atare situaţie se impune obligarea acesteia din urmă către reclamantă la finalizarea lucrărilor necesare în acord cu proiectul de execuţie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 246 din 30 octombrie 2006, respinge apelul comercial declarat de pârâta SC V. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 3288/ COM din 31 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în dosarul nr. 625/COM/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.P. reţinând că pârâta SC V. SA Constanţa a obţinut în anul 1991 autorizaţia de construcţie pe baza proiectului de execuţie din anul 1991 încheiat de P. SA. Fiecare locatar al blocului B a încheiat un contract individual cu pârâta, semnat de ambele părţi. În capitolul 2.2 se stabileşte că odată cu locuinţa se vând şi următoarele: cota parte din terasa blocului, casa scărilor, uscătoria, camera lift puţ ascensor, lift, camera triciclete, camera administrator, balcoane, subsol, camere gunoi şi alte dependinţe şi anexe ale blocului. Preţul locuinţelor cuprinde atât preţul apartamentului, cât şi preţul acestor dependinţe şi anexe, şi el a fost plătit de fiecare proprietar.
La data de 7 decembrie 2001 s-a întocmit procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 4286. Comisia de recepţie a admis recepţia lucrării cu condiţia executării în termen de 60 de zile a unor lucrări neexecutate, cuprinse în anexă, cum ar fi: probe la coloanele de instalaţii la lifturi, verificarea instalaţiilor electrice, executarea remedierilor la părţile de folosinţă comună, compartimentarea boxelor la subsol, închiderea, compartimentarea şi finisarea spaţiilor comerciale de la parter, evacuarea molozului şi executarea curăţeniei la părţile de folosinţă comună, inclusiv subsol.
Atât în procesul verbal nr. 4826 din 7 decembrie 2001, cât şi în procesul-verbal de recepţie finală nr. 1414 din 28 iunie 2002, sunt prevăzute anexe cu lucrările ce urmează a se efectua.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrările ce urmează a se efectua de pârâtă sunt prevăzute în Capitolul 1.
În raport de conctractele individuale încheiate de fiecare proprietar, de procese verbale de recepţie şi raportul de expertiză, instanţa de prim grad a reţinut că pârâta nu a finalizat lucrările necesare la imobilul în litigiu, deşi avea această obligaţie, conform proiectului de execuţie nr. 384/1991.
În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare, critica este nefondată pentru că temeiul juridic al excepţiei de neexecutare a contractului îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa prestaţiilor în contractele sinalagmatice. Fiecare obligaţie este cauza juridică a celeilalte, implicând executarea simultană a prestaţiilor.
Excepţia de neexecutare este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1, 3, 4, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC V. SA CONSTANŢA a declarat recurs susţinând că instanţa de fond a calificat litigiul drept un litigiu civil, care nu a procedat la înaintarea cauzei la instanţa competentă material şi funcţional, respectiv judecătoria.
Se precizează în continuare că instanţa de fond a lăsat nesoluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi respectiv a inadmisibilităţii unei astfel de acţiuni.
Soluţionarea acestei excepţii ar fi condus la constatarea din oficiu a instanţei de fond a prescripţiei dreptului la acţiune.
Aplicabilitatea art. 1073 C. civ., exclude dispoziţiile art. 969 C. civ., întrucât obligaţia SC V. SA trebuia să rezulte în mod expres dintr-un înscris încheiat între părţi, înscris ce nu există.
Contractelor de subantrepriză existente la dosarul cauzei li se aplică cadrul general al drepturilor şi obligaţiilor cuvenite antreprenorului.
Instanţele, prin hotărârile criticate, au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi interesul legitim al acestuia.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză fiind îndeplinite dispoziţiile invocate.
În temeiul dispoziţiilor art. 162 C. proc. civ., „Excepţiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului".
În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, „când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale". Verificând modul în care a fost alcătuită instanţa, respectiv practicaua hotărârii, rezultă că aceasta cuprinde numele judecătorilor ce au participat la soluţionarea pricinii, precum şi semnăturile judecătorilor respectivi, aflate la sfârşitul hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (2) C. proc. civ.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, acesta este nefondat, întrucât în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Celelalte motive de recurs invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct. 4, 8, 9 C. proc. civ., nu au fost dezvoltate, nu s-a precizat în ce constă depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţă în vederea verificării motivului de nelegalitate.
Din conţinutul hotărârii recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul act juridic sau conţinut.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 246 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA CONSTANŢA împotriva deciziei nr. 246 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2396/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2393/2007. Comercial → |
|---|
