ICCJ. Decizia nr. 2382/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2382/2007
Dosar nr. 15795/1/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 412 din 17 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1652/COM/2005, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC HG SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâtele SC I.C.M. T. SA TIMIŞOARA şi C.L.P. TIMIŞOARA, s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei I.C.M. Timişoara, autorităţii de lucru judecat, a prescripţiei dreptului la acţiune şi a necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi s-a dispus obligarea pârâtei SC I.C.M. TIMIŞ faţă de reclamantă la 264.250 Ron beneficiu nerealizat şi la 8180 Ron contravaloare investiţii, precum şi la 9.553 Ron cheltuieli de judecată, respingându-se acţiunea faţă de pârâtul C.L.P. TIMIŞOARA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de prim grad a reţinut că între părţi a intervenit contractul de asociere în participaţiune nr. 3423 din 10 iunie 1997 prin care au convenit asocierea acestora în vederea administrării întreţinerii şi exploatării bazei de agrement şi a construcţiilor aferente, iar pârâta avea obligaţia să pună la dispoziţia reclamantei acest ansamblu, urmând ca aceasta din urmă să se ocupe de administrarea şi întocmirea evidenţei contabile. Deoarece baza de agrement era în condiţii improprii pentru exploatare, reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcţii, reparaţii şi amenajări interioare motiv pentru care a ajuns în imposibilitatea de a-şi onora contractele încheiate cu diferite societăţi în perioada 30 martie 2001 – 17 iunie 2002, perioadă în care a fost prejudiciată prin nerealizarea beneficiului.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că valoarea de circulaţie a lucrărilor şi îmbunătăţirilor efectuate la imobilul situat în Timişoara, Baza sportivă I.C.M. SA Judeţul Timiş, se ridică la suma de 81.800.000 lei, sumă cu care s-a adus un spor de valoare a imobilului prin efectuarea acestor lucrări şi care nu au profitat reclamantei ci au dus la creşterea valorii imobilului.
Din raportul de expertiză contabilă referitor la veniturile rezultate din contractele pentru perioada 2001-2002 încheiate de reclamantă cu diferiţi parteneri şi existente la dosar, concluzia expertului este că aceste preţuri în sumă totală de 2.645.208.270 (ROL), nu s-au mai realizat ca venituri la reclamantă căreia i s-a interzis din data de 21 februarie 2001 accesul în spaţiul prevăzut în contractul de asociere.
În legătură cu excepţia invocată, aceea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC I.C.M. TIMIŞ SA, instanţa de fond a respins-o, întrucât pârâta este parte în contractul de asociere în participaţiune încheiat în anul 1997, iar Primărie Timişoara a devenit proprietara spaţiului în anul 2000, cum însăşi pârâta a arătat în întâmpinările şi precizările formulate. Pentru acelaşi considerent, a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, aceasta fiind parte în contractul de asociere şi manifestă un interes legitim în temeiul art. 969 şi următoarele C. civ.
Instanţa de prim grad a respins şi excepţia autorităţii de lucru judecat, dedusă din Decizia civilă nr. 2306/A/2001 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 6996/2001, întrucât obiectul cererii era reintegrarea reclamantei în spaţiul situat în Timişoara, înscris în CF nr. 23303 şi 19266 Timişoara şi nu acţiune în pretenţii, litigiile neavând acelaşi obiect, astfel că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Cu privire la prescripţia dreptului la acţiune, acest drept nu s-a născut la data încheierii contractului de asociere în participaţiune, respectiv în anul 1997, ci la data evacurării reclamantei din spaţiul ce formează obiectul litigiului, respectiv în anul 2001.
Raportat la data înregistrării acţiunii, 22 ianuarie 2003, dreptul la acţiune născut în anul 2001 nu este prescris.
Faţă de valoarea pretenţiilor, urmare a expertizelor efectuate în cauză, Tribunalul Timiş este competent a soluţiona cauza în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., considerent pentru care s-a respins şi excepţia necompetenţei materiale a tribunalului.
De asemenea, s-a respins acţiunea faţă de pârâta C.L.P. Timişoara pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, neexistând nici un raport juridic între reclamantă şi Consiliul Local, contractul de asociere în participaţiune nefiindu-i opozabil.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 179/ A din 28 septembrie 2006, respinge apelul formulat de pârâta SC I.C.M. TIMIŞ SA împotriva sentinţei civile nr. 412 din 7 aprilie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 1652/COM/2005.
În pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut că nu i se poate imputa reclamantei faptul că a părăsit baza de agrement, din moment ce aceasta a fost luată în stăpânire de către Consiliul Local Timişoara care a demarat unele lucrări care făceau imposibilă folosirea bazei de către reclamantă.
Conform art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar potrivit art. 1082 C. civ., creditorul are dreptul la plata de daune interese din partea debitorului care nu şi-a executat obligaţia. În temeiul art. 1084 C. civ., daunele-interese cuprind pierderea ce a suferit-o creditorul şi beneficiul de care acesta a fost lipsit.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC I.C.M. TIMIŞ SA Timişoara a declarat recurs, susţinând că Decizia recurată este neîntemeiată şi nelegală, reiterând detaliat situaţia de fapt, fără a dezvolta niciunul din motivele de recurs invocate.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite dispoziţiile invocate, care de altfel nici nu au fost dezvoltate.
Prin simpla reiterare a situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentul expus, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.M. TIMIŞ SA Timişoara împotriva deciziei nr. 179 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.M. T. SA TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 179 din 28 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2505/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2897/2007. Comercial → |
|---|
