ICCJ. Decizia nr. 273/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 273/2007
Dosar nr. 11173/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă sub nr. 11173/1/2006 din 17 iulie 2006, contestatoarea SC I.V. SA Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC F.G. SA Bucureşti să se dispună anularea deciziei comerciale nr. 5973 din 14 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 2220/2006, pentru motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea, în dezvoltarea motivului în anulare a precizat că Decizia contestată a fost pronunţată ca urmare a unei evidente greşeli materiale, respectiv o eroare de ordin procedural, constând în aceea că deşi intimata a timbrat iniţial recursul cu suma de 13.578.325 lei vechi şi i s-a pus în vedere prin rezoluţia aplicată pe citativul aflat la dosar, cât şi prin încheierea din data de 20 octombrie 2005, când a fost prezent în instanţă reprezentantul acesteia, că timbrajul nu este suficient urmând a completa taxa judiciară de timbru cu încă 6.625.922 lei vechi şi a face dovada achitării acesteia până la termenul următor din 2 noiembrie 2005, termen dar în cunoştinţa părţilor, totuşi la acest termen până la sfârşitul şedinţei nu s-a prezentat reprezentantul intimatei, instanţa trebuind să ia în examinare recursul acesteia, constatându-se că nu a depus dovada achitării diferenţei de taxa judiciară de timbru, motiv pentru care s-a dat cuvântul apărătorului, după care instanţa a rămas în pronunţare pe excepţie.
După încheierea dezbaterilor pricinii reprezentantul intimatei, fără a depune dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru, a depus o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, iar instanţa încălcând prevederile legale a dispus repunerea cauzei pe rol.
Se susţine că astfel, instanţa a comis o gravă greşeală materială de ordin procedural, în sensul nerespingerii cererii de repunere a cauzei pe rol.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii şi tardivităţii contestaţiei în anulare, precizând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., iar aceasta a fost tardiv introdusă, respectiv la data de 16 iulie 2006.
Din actele dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9168 din 1 iulie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite acţiunea precizată formulată de reclamanta SC F.G. SA Bucureşti împotriva pârâtei SC I.V. SA Bucureşti şi obligă pârâta la plata sumelor de 803.083.515 lei reprezentând preţ marfă, 629.081.212 lei dobândă legală la 9 octombrie 2003 şi în continuare până la momentul pronunţării hotărârii, urmând ca debitul să fie reactualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective a debitului.
Obligă pârâta la plata sumei de 64.597.454 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 264 din 4 aprilie 2005, admite apelul formulat de apelanta SC I.V. SA Bucureşti în contradictoriu intimata SC F.G. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 9168 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 14855/2003.
Anulează cererea de suspendare, ca netimbrată.
Schimbă în tot sentinţa comercială atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 13.578.325 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi timbrul judiciar).
Prin Decizia nr. 5973 din 14 decembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamanta SC F.G. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 264 din 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC I.V. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 9168 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
În temeiul prevederilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte verificând excepţiile invocate de intimată, constată că acestea sunt neîntemeiate, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 319 alin. (2) C. proc. civ., urmând astfel a fi respinse.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare".
În speţă, motivul contestaţiei, potrivit căruia instanţa de recurs a repus cauza pe rol, nu poate fi reţinut ca o greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., întrucât în temeiul dispoziţiilor art. 151 C. proc. civ., „pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesar noi lămuriri".
Pentru argumentul juridic expus se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., şi urmează a se respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimată.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.V. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 5973 din 14 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 272/2007. Comercial → |
|---|
