ICCJ. Decizia nr. 274/2007. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 274/2007

Dosar nr. 11777/1/2006

Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare introdusă de contestatoarea Asociaţia P.D.C., s-a solicitat anularea deciziei nr. 1890 din 25 mai 2066 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10144/1/2005.

Contestatoarea îşi motivează cererea pe temeiul legal prevăzut de art. 317 alin. (1) şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei se susţine că, la termenul când s-a soluţionat recursul, procedura de citare cu Asociaţia P.D.C. nu a fost legal îndeplinită şi deşi cauza s-a judecat în aceste condiţii, Decizia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece instanţa nu s-a pronunţat din eroare asupra excepţiilor ridicate cu ocazia judecării recursului şi anume:

- instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat recursul introdus de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi asupra excepţiei nulităţii recursului.

- instanţa a ignorat ilegalităţile şi erorile produse în procesul de privatizare de M.A.P.D.R., astfel că admiterea recursului este rezultatul unor erori materiale;

- instanţa a ignorat lipsa calităţii procesuale a recurentei Asociaţia Agricolă O.B., menţionând că din actele de la dosar rezultă calitatea de reprezentant a persoanei care a semnat recursul, fără a se menţiona despre ce acte este vorba.

Contestaţia în anulare este nefondată.

Prin Decizia nr. 1890 pronunţată la 25 mai 2006 în dosarul nr. 10144/1/2005, Înalta Curte a respins excepţia privind lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat recursul pentru Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ridicată de intimata-reclamantă Asociaţia D.P. C., ca nefondată.

Pe fond, s-au admis recursurile declarate de pârâtele Asociaţia Agricolă O.B., Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

S-a modificat Decizia comercială nr. 391 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul admiterii apelurilor pârâtelor şi a schimbării în tot a sentinţei nr. 398 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, respingând pe fond acţiunea reclamantei Asociaţia P.D.C.

S-au menţinut dispoziţiile deciziei atacate privind respingerea cererii de aderare la apeluri, formulată de reclamantă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut.

Excepţia privind lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat recursul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ridicată prin întâmpinare de pârâta-intimată SC D. SA Ceptura cât şi de reclamanta Asociaţia D.P. Ceptura a fost respinsă, ca neîntemeiată, deoarece din verificarea şi interpretarea Ordinului nr. 198 din 7 aprilie 2005 emis de M.A.P.D.R. s-a reţinut ca justificată introducerea şi promovarea cererii de recurs de persoana care a fost indicată ca reprezentant legal.

Prin acest ordin s-a delegat competenţa de a semna toate actele de procedură la instanţe în numele Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, directorului DIRECŢIEI JURIDICE ŞI CONTENCIOS, astfel că recursul fiind semnat de această persoană, îndeplineşte condiţiile legale de sesizare fiind respectate şi dispoziţiile art. 302 C. proc. civ.

Cu privire la cererea de recurs, introdusă de pârâta Asociaţia O.B. Bucureşti, instanţa a reţinut că s-a făcut dovada de reprezentant al acesteia, de către administratorul T.T.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că, din verificarea documentaţiei existente, rezultă că privatizarea SC D. SA Ceptura s-a desfăşurat sub forma negocierii directe, procedură derulată în conformitate cu prevederile OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 97/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. c) din OUG nr. 198/1999, persoanele fizice sau juridice interesate în cumpărarea de acţiuni emise de societăţile comerciale, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă şi în concesionarea terenurilor aparţinând domeniului privat al statului, inclusiv a bunurilor, a activităţilor sau serviciilor accesorii, ale acestor bunuri, vor proceda la depunerea unei scrisori de intenţie către ambele instituţii, precizate în actul normativ, dacă sunt interesate în cumpărarea de acţiuni emise de societăţile comerciale menţionate în lista dată publicităţii conform art. 10, condiţionată de încheierea concomitentă a contractelor de concesionare a terenurilor, aparţinând domeniului privat al statului şi deţinute în exploatare de aceste societăţi.

Relevanţa juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept, în cauză, s-a stabilit în raport de reglementarea cuprinsă în art. 13 alin. (3) din OUG nr. 198/1999 şi anume că vânzarea de acţiuni emise de societăţile comerciale care fac obiectul acestui act normativ trebuia făcută de Ministerul Agriculturii şi de Fondul Proprietăţii de stat, în baza unui raport de evaluare la preţul pieţei, stabilit de cerere şi ofertă, fără a exista un preţ minim de vânzare.

S-a apreciat că prin procesul-verbal de negociere nr. 1 din 30 octombrie 2000 se atestă că la termenul stabilit prin anunţ, în urma publicităţii efectuate de vânzare a acţiunilor deţinute de MAAP la SC D. SA Ceptura, au fost depuse cinci oferte privind intenţia de cumpărare.

Prin procesul verbal de negociere nr. 2 din 6 noiembrie 2000, procedându-se la inventarierea şi analizarea documentelor de participare, ofertanţii SC S. SA şi Asociaţia Agricolă T.B. Bondiţa, au fost excluşi de la negociere, neîndeplinind toate condiţiile impuse.

Instanţa de recurs a reţinut că, în continuarea negocierilor, a fost încheiat procesul verbal nr. 3 din 10 aprilie 2001, din care rezultă că a fost retrasă oferta de participare la negociere a SC E.W.D. SRL, urmând a fi analizate numai ofertele Asociaţiei P.D. Ceptura şi Asociaţiei Agricole O.B. Braşov.

Cum în şedinţa de negociere consemnată în procesul verbal nr. 4 din 17 aprilie 2001 s-a constatat că SC D. SA Ceptura nu dispune de surse financiare şi nu poate achita suma ce reprezintă redevenţa aferentă anului 2000, stabilită în baza contractului de concesionare nr. 337 din 1 aprilie 2000, s-au continuat negocierile şi a fost admisă oferta Asociaţiei Agricole O.B.

În recurs, instanţa a apreciat că, instanţa de fond şi apel au procedat greşit când au apreciat că se impune admiterea cererii formulată de reclamanta Asociaţia D.P. Ceptura, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10 din 5 mai 2000, deoarece aşa cum s-a argumentat anterior, de esenţa stabilirii adevăratelor raporturi juridice dintre părţi, era împrejurarea că transferul dreptului de proprietate s-a realizat prin manifestarea liberă de voinţă a părţilor, elementul determinant constituindu-l semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către M.A.L.P. în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul perfectării actului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile au fost admise ca fondate.

Analizând motivele de contestaţie în anulare în raport de susţinerile contestatoarei, de lucrările cauzei şi de Decizia pronunţată în recurs, urmează a se reţine:

Contestaţia în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, conferă părţii interesate posibilitatea să ceară retractarea unei hotărâri irevocabile, numai în cazurile limitative prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Cazul prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizează situaţia în care procedura de citare a părţii pentru termenul când s-a soluţionat cauza, nu a fost îndeplinită legal.

Verificând susţinerea contestoarei, care invocă neregularitatea citării pentru termenul când recursul a fost soluţionat pe fond, urmează a se reţine că este nefondată.

La acest termen şi anume cel din 4 mai 2006 contestatoarea a fost reprezentată prin avocat care a pus concluzii orale, fapt ce rezultă din practicaua deciziei.

Aşa fiind, motivul de contestaţie în anulare fundamentat pe acest temei legal nu poate fi reţinut.

Cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare se circumscrie prevederilor art. 318 C. proc. civ.

Acest text legal, prevede două cazuri de contestaţie în anulare:

- cazul în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale;

- cazul în care instanţa, respingândrecursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs invocate.

În raport de calitatea procesuală avută de contestatoare în recurs şi anume, aceea de intimată, urmează a se analiza motivul de contestaţie susţinut în raport de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Această ipoteză se referă la erorile materiale săvârşite de instanţa de recurs în legătură cu procedura de judecată şi care privesc: anularea cererii de recurs pentru netimbrare, respingerea recursului ca tardiv deşi din actele dosarului rezultă depunerea în termen etc.

Contestatoarea, nu invocă faptul că Decizia instanţei de recurs se întemeiază pe astfel de greşeli.

Invocând soluţionarea greşită a excepţiilor formulate, contestatoarea vizează de fapt greşeli de judecată, greşeli care nu se pot analiza în acest cadru procesual, pentru că astfel contestaţia în anulare s-ar transforma în recurs la recurs.

Instanţa a analizat excepţiile invocate prin întâmpinare şi rezolvarea dată a intrat în puterea lucrului judecat.

Aşa fiind, pentru cele ce preced, contestaţia în anulare formulată, urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Asociaţia P.D. Ceptura, împotriva deciziei nr. 1890 din 25 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 19 ianuarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 274/2007. Comercial