ICCJ. Decizia nr. 263/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 263/2007
Dosar nr. 8161/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5113/2005, reclamanta SC R.I.C. SRL a chemat în judecată pe pârâţii C.D. şi SC M. SRL Ioneşti, judeţul Vâlcea, solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea acestora la emiterea lunară a facturii fiscale de 1262 dolari S.U.A., în vederea executării deciziei civile nr. 1055/ R/C din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti îndreptată prin încheierea din 19 decembrie 2003, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 576 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Prahova respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.D.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.I.C. SRL şi constată că pârâta a emis facturi fiscale de stornare pentru sumele de 60516 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare chirie achitată în plus pe perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003 şi de 5166 dolari S.U.A., reprezentând chirie lunară facturată peste nivelul chiriei lunare stabilit de instanţă în perioada 1 septembrie 2003 – 31 martie 2004.
Obligă pârâta să emită facturi fiscale privind chiria lunară pentru echivalentul în lei al sumei de 1262 dolari S.U.A./lună, începând cu luna aprilie 2004 şi până la data pronunţării hotărârii şi în continuare, facturi lunare cu titlu de chirie de 1262 dolari S.U.A. /lună până la epuizarea sumei de 60516 dolari S.U.A.
Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind plata daunelor cominatorii de 1 mil.lei/zi de întârziere şi respinge acest capăt ca inadmisibil.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18.722,51 lei RON.
Admite cererea reconvenţionlă în parte, în sensul că obligă reclamanta să emită facturi fiscale pentru lucrările de construcţii de 600 dolari S.U.A./lunar până la stingerea sumei de 15659 dolari S.U.A., constatând recuperată suma de 18.600 dolari S.U.A. până la data de 31 iulie 2005, potrivit raportului de expertiză B.V. Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată de 1800 lei RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1055/ P din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, îndreptată prin încheierea din 19 decembrie 2003 s-a constatat că reclamanta SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea a achitat pârâtei SC M. SRL Ioneşti-Vâlcea, în plus, suma de 60.516 dolari S.U.A. cu titlu de chirie, sumă ce se va raporta în contul chiriei viitoare până la epuizarea sumei, prin emiterea de către pârâtă a facturilor fiscale de câte 1262 dolari S.U.A. lunar.
Pârâta a emis facturi fiscale pentru suma de 2000 dolari S.U.A./lună şi prin neconformarea deciziei Curţii de Apel Piteşti ar împiedica reclamanta să obţină restituirea TVA-ului.
Din adresa D.G.F.P. a judeţului Vâlcea nr. 23525 din 21 octombrie 2004 rezultă că reclamanta SC R.I.C. SRL a reţinut din chiria lunară facturată de SC M. SRL echivalentul sumei de 600 dolari S.U.A./lună, adică suma de 358.188.000 lei, potrivit sentinţei nr. 714/ C din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Aceste sume reprezintă contravaloarea lucrărilor de modernizare efectuate la spaţiul închiriat şi pentru aceste sume încasate, reclamanta avea obligaţia de a întocmi şi emite facturi fiscale, conform prevederilor art. 68 alin. (5) din HG nr. 598/2002.
S-a mai reţinut că pârâta avea obligaţia de a emite facturi fiscale pentru stornarea sumei de 60516 dolari S.U.A., reprezentând chirii constatate de instanţă ca fiind achitate în plus în perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003 şi facturarea chiriei lunare aferente spaţiului închiriat la nivelul de 1262 dolari S.U.A./lună, începând cu luna septembrie 2003.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea facturii fiscale de stornare pentru suma de 60516 dolari S.U.A., în echivalent lei, reprezentând contravaloare chirie lunară achitată în plus în perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003, a facturii fiscale de stornare pentru suma de 5166 dolari S.U.A., în echivalent lei, reprezentând contravaloare chirie lunară facturată peste nivelul chiriei lunare stabilite de instanţă, în perioada aferentă lunii aprilie 2004 inclusiv şi până la data luării în pronunţare a hotărârii şi în continuare, a facturii lunare cu titlu de chirie la valoarea de 1262 dolari S.U.A./lună, echivalent în lei, până la epuizarea sumei de 60516 dolari S.U.A.
Pe cale de cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la emiterea facturii fiscale pentru lucrările de construcţii la echivalentul în lei a sumei de 600 dolari S.U.A. lunar până la stingerea sumei de 34.169 dolari S.U.A. (reprezentând 1.073.585.000 lei).
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că pârâta SC M. SRL avea obligaţia legală să procedeze la corectarea operaţiunilor patrimoniale care reflectau drepturi şi obligaţii aferente perioadei 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003. În concordanţă cu prevederile art. 12 din Legea nr. 571/2003 şi Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin HG nr. 44/2004 corectarea informaţiilor înscrise în facturile fiscale se face prin emiterea de noi facturi fiscale care trebuie să cuprindă, pe de o parte valorile iniţiale cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, documente ce trebuiau a fi înregistrate în evidenţa contabilă şi în jurnalul de vânzări.
În perioada 1 septembrie 2003 – 31 martie 2004, pârâta a emis şi transmis reclamantei facturi reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2000 DOLARI S.U.A./lună şi nu de 1262 DOLARI S.U.A./lună.
În perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005 pârâta avea obligaţia să emită facturi fiscale în contul chiriei în sumă de 29.026 dolari S.U.A., sumă ce a fost compensată prin efectul legii din sumele plătite în plus în contul chiriei stabilită de instanţă (1262 dolari S.U.A./lună x 23 luni).
La data de 31 iulie 2005, din totalul sumei plătite în plus de reclamantă de 60516 dolari S.U.A. s-a compensat prin efectul legii suma de 29.026 dolari S.U.A., chirie datorată pe perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005, astfel reclamanta înregistrează raportarea sumei de 31.490 dolari S.U.A. (60516 dolari S.U.A. – 29.026 dolari S.U.A.), plătită în plus, în contul chiriei viitoare.
Ţinând seama de sumele de 600 dolari S.U.A. deduse în mod eşalonat din cuantumul chiriei pentru recuperarea investiţiilor (care în perioada 1 ianuarie 2003 – 28 iulie 2005 se ridica la suma de 18.600 dolari S.U.A.) s-a constatat că la 28 iulie 2005 achitase în plus în contul chiriei viitoare suma de 50.090 dolari S.U.A.
Potrivit sentinţei civile nr. 714/ C din 15 mai 2002 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia nr. 1235/ a/C din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti s-a dispus recuperarea de către reclamantă a sumei de 34.169 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare lucrări investiţii şi modernizarea spaţiului închiriat prin deducerea eşalonată din cuantumul chiriei a sumei de 600 dolari S.U.A./lună, începând cu data de 19 decembrie 2002.
Începând cu luna ianuarie 2003, reclamanta a reţinut din totalul chiriei suma de 600 dolari S.U.A./lună, întocmind facturi în lei în sumă totală de 18.852.000 lei inclusiv TVA. Din suma de 34169 dolari S.U.A. reclamanta a recuperat la data de 28 iulie 2005 suma de 18.600 dolari S.U.A. (600 dolari S.U.A. x 31 luni), rămânând de recuperat diferenţa de 15.569 dolari S.U.A.
Reclamanta are achitată chiria aferentă spaţiului până în luna inuarie 2002, inclusiv, la această dată rămânând o diferenţă de 35 dolari S.U.A. plătită în plus care va compensa o parte din chiria datorată pentru luna decembrie 2009.
Pentru facturile emise de reclamantă pentru avansurile aferente lucrărilor de investiţii prin modernizarea spaţiului s-au respectat prevederile legale privind completarea documentelor cu regim special privind operaţiuni care se desfăşoară în sfera plătitorilor de TVA.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.D., instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului, respingând ca neîntemeiată excepţia invocată.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, instanţa admite excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 5802 C. proc. civ., pentru executarea obligaţiilor de a face s-a prevăzut o altă procedură, autorizarea creditorului la îndeplinirea obligaţiei, pe cheltuiala debitorului, amenda civilă aplicată în favoarea statului şi daunele-interese acordate pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului.
Cu privire la cererea reconvenţională, tribunalul, reţinând concluziile raportului de expertiză contabilă, constată că aceasta este întemeiată în parte, în sensul că obligă reclamanta să emită facturi fiscale pentru lucrările de construcţii de 600 dolari S.U.A./lună până la stingerea sumei de 15.569 dolari S.U.A., constatând recuperată suma de 18.600 dolari S.U.A. până la data de 31 iulie 2005.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 91 din 3 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii SC M. SRL Ioneşti şi C.D. împotriva sentinţei nr. 576 din 14 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictor cu intimata-reclamantă SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea şi a obligat apelanţii la 2771,03 RON cheltuieli de judecată în apel, către intimată, reţinând că Tribunalul a soluţionat corect atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, cât şi fondul cauzei.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a precizat că la data de 31 iulie 2005 din totalul chiriei plătită în plus de reclamantă, de 60.516 dolari S.U.A., s-a compensat, prin efectul legii, suma de 29.026 dolari S.U.A., chirie datorată pe perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005, astfel că la data întocmirii raportului, reclamanta înregistra raportarea sumei de 31.490 dolari S.U.A., plătită în plus în contul chiriei viitoare.
De asemenea, la chiria plătită în plus de reclamantă, de 60.516 dolari S.U.A. se adaugă sumele lunare de 600 dolari S.U.A. deduse în mod eşalonat din cuantumul chiriei, pentru recuperarea investiţiilor efectuate care în perioada 1 ianuarie 2003 –28 iulie 2005 se ridică la suma de 18.600 dolari S.U.A., expertul constată că, la data de 28 iulie 2005, reclamanta avea vărsat în contul chiriei viitoare, suma de 50.090 dolari S.U.A., sumă stabilită după compensarea chiriei datorate.
În temeiul 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC M. SRL Ioneşti a declarat recurs.
Criticile formulate se referă la motivarea contradictorie şi străină de problematica dedusă jurisdicţiei de apel şi greşita aplicare a legii respectiv a prevederilor art. 274 C. proc. civ., cu consecinţe asupra modului de rezolvare a cererii intimatei-reclamante de obligare la cheltuieli de judecată.
Instanţa a evocat în parte aspecte necontestate dar străine de natura pricinii precum şi elemente vădit contradictorii, astfel că reclamanta nu e parte căzută în pretenţii, având dreptul de a obţine obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată dovedite, precizând că şi reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată.
De asemenea, tribunalul a respins greşit apărarea apelantei de a se interveni jurisdicţional asupra dimensionării cheltuielilor de judecată făcute în susţinerea procesului de către partea adversă în ceea ce priveşte onorariile avocaţilor angajaţi sub cuvânt că art. 274 alin. (2) C. proc. civ., ar interzice expres intervenţia judecătorului asupra acestui aspect.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului, de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în cauză nefiind întrunite situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Motivarea hotărârii este clară, precisă, răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate de către părţi şi conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv; între considerente şi dispozitiv nu există elemente contradictorii şi hotărârea nu cuprinde considerente străine de pricină.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe textele de lege incidente cauzei, respectiv dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., astfel că acesta nu poate fi primit.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL Ioneşti, împotriva deciziei nr. 91 din 3 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi va obliga recurenta, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata sumei de 2500,00 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SRL Ioneşti, împotriva deciziei nr. 91 din 3 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2500,00 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 19 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 101/2007. Comercial → |
|---|
