ICCJ. Decizia nr. 2747/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2747/2007
Dosar nr. 9758/105/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie obligată la plata drepturilor care i se cuvin în calitate de acţionar sau echivalentul în lei a cantităţii de grâu aferentă suprafeţei de 10 ha de teren, în conformitate cu prevederile Legii nr. 48/1994.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1 din 3 ianuarie 2007, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta SC T. SA Gura Vadului Judeţul Prahova să-i achite reclamantului echivalentul în lei al produselor agricole aferente anilor 2005 – 2006 respectiv echivalentul cantităţii de 12.000 kg grâu la preţul de piaţă de la data efectuării plăţii. În esenţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are calitatea de acţionar la SC T. SAşi că în temeiul Legii nr. 48/1994 pârâta are obligaţia să respecte drepturile acestuia în conformitate cu art. 1, 3 alin. (2) şi (3) şi art. 4 din legea mai sus amintită.
Sentinţa a fost apelată de pârâta SC T., care a sesizat Curtea de Apel cu această cale de atac fără să-şi motiveze cererea şi fără să achite taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar. Ca urmare, prin Decizia nr. 59 pronunţată la data de 6 aprilie 2007, instanţa de apel a constatat că nu au fost îndeplinite dispoziţiile legale privind timbrarea apelului deşi SC T. SA a fost citată cu această menţiune. În consecinţă Curtea de Apel a anulat ca netimbrat apelul pârâtei şi a stabilit în alţi termeni că în lipsa taxei de timbru şi a timbrului judiciar nu se poate intra în cercetarea soluţiei pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta SC T. SA cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat criticile aduse deciziei din apel pe dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ., în sprijinul cărora a susţinut că obligaţia privind timbrarea apelului a fost îndeplinită în condiţiile legii, susţinere care o îndreptăţeşte să solicite casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare. În dovedirea acestei susţineri a depus la dosar copia motivelor de apel însoţită de chitanţa nr. 135589.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Aceluiaşi regim, conform art. 11 din aceeaşi lege, îi sunt supuse şi cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti. După cum rezultă din susţinerile redate mai sus în argumentarea recursului, SC T. SA recunoaşte această obligaţie stipulată în lege considerând că a fost îndeplinită numai că din actele dosarului rezultă că au fost nesocotite prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prin care se stabileşte că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat şi numai dacă se constată că plata nu a fost făcută în cuantumul stabilit de lege se va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Recurenta nu s-a aflat în ipoteza dispoziţiilor mai sus amintite întrucât nu a însoţit declaraţia de apel de dovada taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, dovada plăţii nefiind făcută nici până la momentul când instanţa investită cu soluţionare apelului a luat în examinare excepţia netimbrării apelului.
Recurenta a afirmat că instanţa nu a observat faptul că plata a fost făcută, susţinere care nu va fi primită întrucât depunerea motivelor de apel la registratură împreună cu chitanţa la care s-a referit nu constituie o îndeplinire a obligaţiei prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 din moment ce la strigarea pricinii dovezile nu se aflau la dosar. Şi dacă s-ar admite că taxa judiciară de timbru era plătită în aceeaşi zi în care s-a judecat pricina prin admiterea excepţiei netimbrării, încă nu s-ar putea reţine că s-au îndeplinit în totalitate dispoziţiile legale privind timbrarea întrucât nu s-au respectat prevederile art. 1 raportate la art. 9 din OG nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995 prin care se stabileşte că cererile pentru care se datorează timbrul judiciar nu vor fi primite dacă nu sunt timbrate corespunzător.
Faţă de cele ce preced nu vor fi reţinute susţinerile recurentei şi pentru motivul că aceasta a promovat o cale de atac extraordinară fără să respecte dispoziţiile art. 3021 lit. c) şi art. 304 C. proc. civ., dar şi pentru faptul că examinarea apelului nu a putut fi realizată întrucât nu erau îndeplinite cerinţele legale privind timbrarea. Accesul la căile de atac este permis numai cu respectarea unor dispoziţii instituite de lege care constituie o garanţie a exercitării drepturilor procesuale, aşa încât nerespectarea acestor cerinţe nu poate să rămână nesancţionată cu atât mai mult cu cât în acest caz se instituie o nulitate expresă prin dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut în contextul dispoziţiilor legale mai sus analizate că accesul la judecata căilor de atac promovate nu este un drept absolut care se exercită în afara oricăror dispoziţii legale care preced examinarea criticilor formulate împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau apel şi din acest punct de vedere trebuie reţinut şi faptul că pârâta a promovat un recurs, cale extraordinară de atac, fără să invoce niciun motiv de nelegalitate, ci împrejurări de fapt legate, în alţi termeni, de momentul depunerii înscrisului care dovedeşte doar plata taxei judiciare de timbru. Or, nefiind într-o cale de atac devolutivă, exercitarea recursului trebuia să se încadreze în cerinţele art. 3021 lit. c) C. proc. civ., ştiut fiind că drepturile procesuale se exercită potrivit cu scopul pentru care au fost reglementate de legiuitor şi anume de a verifica legalitatea soluţiei din apel şi nu temeinicia deciziei recurate.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA GURA VADULUI împotriva deciziei nr. 59 din 6 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2411/2007. Comercial → |
|---|
