ICCJ. Decizia nr. 3203/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3203/2007
Dosar nr. 25720/3/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 740 din 1 martie 2006, a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanţii P.M.D. şi P.M.M., ambii domiciliaţi în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii SC D.G.N. D.S. SA, Sucursala Bucureşti cu sediul social în Bucureşti şi I.R.I.G.C.I. SRL cu sediul social în Bucureşti, ca neîntemeiată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut în principal că reclamanţii invocă că pe terenul proprietatea lor situat în intravilanul comunei Cernica a fost montată o conductă de gaze, fără a avea acordul proprietarilor şi fără autorizaţie de construire. Cu privire la această conductă de gaze s-a constatat că SC D.S. SA a început executarea unor lucrări privind alimentarea cu gaze naturale a Complexului M. situat în comuna Brăneşti judeţul Ilfov.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză, iniţial concluziile expertului au fost în sensul că această conductă de gaze a fost dezafectată, iar ulterior acelaşi expert a calculat şi contravaloarea daunelor suferite de reclamanţi ca urmare a lipsei dreptului de uz şi servitute.
La data când s-au demarat lucrările de alimentare cu gaze naturale s-au obţinut avizele legale, faţă de precizarea că terenul ce era afectat de aceste lucrări aparţinea domeniului public.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 423 din 25 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii P.M.D. şi P.M.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 740 din 1 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 25720/3/2004.
Instanţa de apel pentru a decide astfel a stabilit că intimata D.S. în baza avizelor obţinute a efectuat lucrări de montare a unei conducte de gaz pe terenul proprietatea reclamanţilor, conductă pe care a dezafectat-o atunci când a aflat că terenul respectiv şi-a schimbat natura juridică din teren aparţinând domeniului public în teren proprietate privată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 423 din 25 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au promovat recurs reclamanţii P.M.D. şi P.M.M. care au criticat ceastă hotărâre sub aspectul că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei instanţei de fond, cu consecinţa admiterii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au încălcat principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 C. proc. civ., în condiţiile în care din acte apare evident că respectiva conductă era amplasată la data de 9 iunie 2004 pe terenul proprietatea reclamanţilor şi că aceasta nu se afla în zona de siguranţă a drumului naţional DN 3.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursul declarat de reclamanţi, în limitele şi pentru următoarele considerente.
Prin cererea înregistrată la 17 august 2004 sub nr. 9832/2004 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanţii P.M.D. şi P.M.M. au chemat în judecată pârâtele SC D.S. SA Bucureşti şi I.R.I.G.C.I. SRL pentru a se dispune obligarea pârâtelor la mutarea conductei de gaze amplasată de acestea pe terenul proprietatea reclamanţilor fără a avea acordul lor, lucrare efectuată şi fără autorizaţie de construire, plata de daune cominatorii şi plata de despăgubirilor corespunzătoare aferente dreptului de uz şi de servitute asupra terenului.
Atât instanţa de fond, cât şi cea e apel, nu au stabili cu certitudine adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor care le reveneau precum şi toate împrejurările în care au fost executate lucrările de alimentare cu gaze naturale pe terenul descris în acţiunea reclamanţilor.
Este unanim admis că, în orice fază procesuală, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, putând ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt şi de drept se impune verificarea cu rigurozitate a întregii documentaţii care atestă regimul juridic, tehnic şi economic al terenului atât la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanţi cât şi la momentul obţinerii autorizaţiei de construire pentru înfiinţarea reţelei de gaze naturale în scopul alimentării cu gaz metan la Mănăstirea Pasărea (comuna Brăneşti) şi localitatea Cozieni (comuna Găneasa).
Din conţinutul certificatului de urbanism nr. 277/302 din 22 mai 2001 eliberat de Consiliul Judeţean Ilfov, apare cât se poate de evident că documentaţia tehnică pe baza căreia se va solicita eliberarea autorizaţiei de construire a reţelei de gaze naturale va fi însoţită de numeroase avize, care provin de la: SC E. SA, D.S., A.C., A.M., R., A.S., A.R., A.F.R., I.S. şi C.J. Ilfov – Serviciul Drumuri, acte care urmează a fi depuse la dosar.
Deşi în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea Topografie, Geologie şi cadastru A.M. se concluzionează la pct. D că nu există îndoială că această conductă de gaze a fost montată şi ulterior dezafectată de pe terenul proprietatea reclamanţilor, urmează ca pe baza noilor acte care vor fi administrate să fie precizate cu exactitate atât data la care a fost montată şi cât şi data dezafectării conductei.
De asemenea, se impune a fi verificate şi susţinerile părţilor, prin respectarea dreptului lor la apărare în egală măsură, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele şi a clarificării complete a litigiului de natură comercială dedus judecăţii.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanţii P.M.D. şi P.M.M. împotriva deciziei comerciale nr. 423 din 25 septembrie 2006, pronunţată de Curte de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.M.D. şi P.M.M.
Casează Decizia nr. 423 din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2668/2007. Comercial → |
|---|
