ICCJ. Decizia nr. 1869/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1869/2007
Dosar nr. 34261/3/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 septembrie 2005 reclamanta SC L.O. SRL Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL Dobreşti solicitând instanţei să dispună rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005 pentru neplata preţului, obligarea pârâtei la plata unei penalităţi zilnice stabilită contractual de 15 euro, calculată de la momentul scadenţei plăţii, 2 februarie 2005 şi până la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 970 din 16 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii invocate de pârâtă, admite în parte acţiunea reclamantei, dispune rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere ca neîntemeiată, cu 1.508,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile rezoluţiunii judiciare întrucât pârâta nu şi-a executat obligaţia contractuală de plată a preţului, iar reclamanta a notificat-o în acest sens, precum şi că în cauză nu se poate aplica dispoziţia contractuală ce se referă la daunele interese moratorii, întrucât, solicitându-se rezoluţiunea contractului, partea putea solicita cel mult daune interese compensatorii ca urmare a desfiinţării acestuia din culpa pârâtei, daune ce ar reprezenta prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, dar că în cauză aceasta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de către pârâtă.
Prin Decizia comercială nr. 458 din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, reţinând că, deşi a fost citată cu menţiunea expresă de a achita o taxă de timbru de 6 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, apelanta nu s-a conformat dispoziţiei legale privind timbrarea cererii formulate.
Împotriva deciziei menţionate pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi rejudecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său recurenta pârâtă arată că, întrucât instanţa de apel nu a dat curs cererii sale de amânare depusă în scris, anterior primului termen, pentru lipsă de apărare, i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, instanţa în mod greşit nediscutând menţionata cerere sub motiv că aspectul netimbrării apelului are prioritate, încălcând astfel şi dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. şi, cu încălcarea şi a principiului contradictorialităţii primind numai concluziile reclamantei intimate.
Mai arată recurenta că, alegând sediul procedural la sediul apărătorului care era internat în spital la momentul citării, nu a intrat în posesia citaţiei care avea menţiunea timbrajului, cu atât mai mult cu cât la adresa indicată în citaţie cabinetul avocatei încetase să funcţioneze din luna mai 2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în declaraţia de apel înregistrată la 8 mai 2006 pârâta a menţionat sediul ales în vederea îndeplinirii actelor de procedură la cabinet individual de avocat E.B. din Bucureşti, sector 5, adresă a cărei modificare s-a comunicat instanţei de apel abia la 20 septembrie 2001, după emiterea citaţiei în posesia căreia, de altfel, pârâta apelantă se afla înainte de această dată, aşa cum rezultă din cererea de amânare, depusă la dosar , din care reiese cunoaşterea de către pârâta apelantă, recurenta de faţă, a termenului de judecată din 21 septembrie 2006.
Or prin citaţia în care se indica drept termen de judecată data de 21 septembrie 2006 era menţionată expres şi obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 6 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligaţie pe care apelanta nu a înţeles să o îndeplinească. De altfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin (1) din OG nr. 32/1995 taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar se achită anticipat sub sancţiunea anulării cererii, conform art. 20 alin (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin (2) din OG nr. 32/1995, obligaţie, de asemenea, neexecutată de pârâtă.
Astfel fiind, în mod întemeiat instanţa de apel a anulat apelul pârâtei ca netimbrat.
Pârâta recurentă îşi întemeiază recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., criticând instanţa de apel pentru nelegala sa citare pentru termenul din 21 septembrie 2006, pentru neexaminarea cererii sale de amânare depusă la dosar şi, ca urmare, pentru nerespectarea dreptului său la apărare.
Criticile nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse.
Aşa cum rezultă din actele dosarului citarea s-a făcut la 6 iunie 2006, la sediul indicat în declaraţia de apel, noua adresă fiind comunicată abia la 20 septembrie 2006, deci ulterior emiterii citaţiei, iar recurenta pârâtă cunoştea la data de 20 septembrie 2007 termenul din 21 septembrie 2006, cum rezultă din cererea de amânare depusă la dosar, astfel că avea posibilitatea îndeplinirii obligaţiei legale de timbrare a apelului.
În mod corect instanţa de apel a dat prioritate aspectului timbrării, întrucât dacă cererea adresată instanţei nu este timbrată, aceasta urmează a fi anulată conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG 32/1995, astfel că orice altă cerere în cauză, inclusiv cererea de amânare pentru lipsa de apărare, nu mai poate fi primită şi, în consecinţă, nici examinată de către instanţă, nepunându-se, în această ipoteză, problema nerespectării dreptului la apărare.
Faţă de cele de mai sus, recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL Fureşti - Dobreşti, jud. Argeş împotriva deciziei nr. 458 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1870/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 381/2007. Comercial → |
|---|
