ICCJ. Decizia nr. 4082/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4082/2007
Dosar nr. 4937/2/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2178/2005 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanţii V.L. şi V.F., în contradictoriu cu pârâţii SC T. SA Turnu Măgurele şi SC V. SA Turnu Măgurele au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor să le vândă apartamentul situat în Turnu Măgurele, şi cota parte din indiviză din terenul de sub construcţie, la preţul de 139.226.000 lei, în temeiul ofertei de vânzare a proprietarului şi a acceptării acesteia de către reclamanţi, precum şi obligarea pârâtelor ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii în cuantum de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, soţul, respectiv tatăl reclamanţilor, V.D. a fost salariatul SC T. SA şi titularul contractului de închiriere nr. 3950 din 28 iulie 1998 cu privire la apartamentul identificat mai sus; acesta a decedat în data de 6 mai 2004, iar prin actul adiţional nr. 1 din 22 iulie 2004 la contractul de închiriere, locaţiunea s-a prelungit pentru o perioadă de un an, cu drept de preempţiune la cumpărarea apartamentului, titular de contract devenind reclamanta V.L. Proprietarul SC T. SA şi-a manifestat intenţia de vânzare a apartamentului, alături de celelalte active ale societăţii, în cadrul lichidării voluntare a acesteia, iar din caietul de sarcini întocmit rezultă că preţul de vânzare este de 139.226.000 lei, acceptat de către reclamanţi.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 12 şi 14 alin. (1) şi (2) lit. b), şi art. 18 alin. (3) din OUG nr. 40/1999, aprobate prin Legea nr. 241/2001, şi articolului 1073 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC T. SA a solicitat suspendarea legală a acţiunii, în temeiul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Şi pârâta SC V.F.T.M. SRL, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că, între ea şi reclamant nu există nici un raport juridic.
Prin cererea înregistrată în data de 21 iulie 2005, reclamanţii precizează şi completează acţiunea iniţială solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare - cumpărare a apartamentului situat în Turnu Măgurele, autentificat sub nr. 3681/2004, precum şi constatarea nulităţii absolute parţiale a actului adiţional la actul constitutiv al SC V.F.T.M., autentificat sub nr. 1277 din 25 martie 2005 la B.N.P. D.S.; s-a solicitat totodată introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a SC V. SA Victoria.
Prin sentinţa civilă nr. 1826 din 4 octombrie 2005, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, iar prin Decizia civilă nr. 731/ R din 18 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 4575/2005, recursul a fost respins ca nefondat.
Pe rolul Tribunalului Teleorman cauza a fost înregistrată sub nr. 68/COM/2006.
În această fază procesuală, SC T. SA, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive, în baza art. 39 din Legea nr. 137/2002, conform căruia termenul de prescripţie este de o lună şi derogă de la dispoziţiile de drept comun în materie de prescripţie extinctivă. A fost reinvocată excepţia suspendării legale de drept a judecării acţiunii, în baza art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, incidentă în cazul lichidării voluntare a acestei pârâte. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu a fost încălcat dreptul de preemţiune al chiriaşilor, întrucât aceştia erau îndreptăţiţi să se subroge în locul noului cumpărător.
Ambele părţi au administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinţa comercială nr. 107 din 20 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost respinsă, ca prescrisă, acţiunea reclamanţilor, instanţa reţinând că, în speţă, fiind vorba de un act de lichidare (întrucât contractul de vânzare - cumpărare a cărui anulare se solicită a fost vândut de către pârâta 1 în cadrul procesului de lichidare voluntară a patrimoniului său), acesta trebuia atacat în termenul de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Din adresele nr. 303 din 6 octombrie 2004 şi 415 din 11 octombrie 2004, rezultă că reclamanţii aveau cunoştinţă de vânzarea apartamentului încă din luna octombrie 2004, iar cererea a fost introdusă de instanţă în data de 25 octombrie 2005, deci cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de Legea nr. 137/2002.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii V.L. şi V.F., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 4937/2/2006, motivul invocat fiind acela că, în mod greşit a fost respinsă acţiunea ca fiind prescrisă, întrucât, din observarea celor două adrese invocate de instanţă în motivarea soluţiei, rezultă că, acestea nu fac dovada că reclamanţilor li s-ar fi adus la cunoştinţă vânzarea apartamentului şi nici numărul de autentificare al actului de înstrăinare, pentru ca acesta să poată fi atacat în instanţă.
Prin Decizia nr. 68 din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamanţilor şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman, reţinând că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, întrucât actul care trebuia luat în considerare este adresa nr. 672 din 9 iunie 2005, iar de la această dată se calculează termenul de prescripţie, raportat la care acţiunea a fost introdusă în termen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC D.C. SRL solicitând admiterea recursului său şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerii, ca legală şi temeinică, a sentinţei instanţei de fond.
În motivarea recursului său, fără a indica expres nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., pârâta susţine că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală sub aspectul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. Astfel, termenul de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 a fost depăşit de reclamanţi întrucât cererea a fost înregistrată la instanţa de fond la 25 octombrie 2005 iar reclamanţii au luat cunoştinţă de vânzarea apartamentului la 6 şi respectiv 11 octombrie 2004, prin adresele nr. 303 şi 415/2004.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat de recurentă, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de apel a soluţionat în mod legal excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, respingând-o, având în vedere, în mod corect, faptul că termenul de prescripţie a acţiunii a început să curgă faţă de reclamanţi abia la data de 9 iunie 2005, data adresei nr. TM 672/2005, prin care lichidatorul îi înştiinţează că a înstrăinat apartamentul către SC V. SA Turnu Măgurele, în cadrul procedurii de lichidare voluntară prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3681 din 2 septembrie 2004.
Adresele nr. 303 din 6 octombrie 2004 şi nr. 415 din 11 octombrie 2004 nu pot fi apreciate ca înscrisuri prin care reclamanţii să fi luat cunoştinţă de vânzarea apartamentului printr-un act ce putea fi atacat, întrucât acestea vizează plata cheltuielilor de întreţinere şi eliberarea apartamentului întrucât urmează a fi scos la vânzare.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC D.C. SRL Turnu Măgurele împotriva deciziei nr. 68 din 2 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4084/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4081/2007. Comercial → |
|---|
