ICCJ. Decizia nr. 542/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 542/2007
Dosar nr. 2273/46/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 28 ianuarie 2005, reclamanta A.D.P. Piteşti a chemat în judecată pârâta SC P. SRL Piteşti solicitând obligarea la plata următoarelor sume:
- 20.541.561 lei, reprezentând contravaloare chirie pe perioada 1 octombrie 2003 – 31 ianuarie 2005;
- 42.562.332 lei, penalităţi de întârziere calculate pe perioada 31 ianuarie 2002 – 31 ianuarie 2005.
Reclamanta a cerut şi evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 45 m.p. situat în Piteşti.
Tribunalul Argeş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 199/ C din 4 aprilie 2006, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 2054,15 RON, contravaloare chirie datorată pe perioada octombrie 2003 – ianuarie 2005 şi la plata sumei de 4.256,23 RON, penalităţi de întârziere în plată, aferente perioadei, ianuarie 2002 – ianuarie 2005.
A fost respinsă cererea privind evacuarea pârâtei ca neîntemeiată şi cererea pentru cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 220 din 19 ianuarie 1993, prelungit prin actul adiţional nr. 2/15 mai 1995 până la data de 31 decembrie 1999, privind suprafaţa de 45 m.p. situat în Piteşti.
Că, pârâta foloseşte în baza tacitei relocaţiuni terenul şi după expirarea perioadei de închiriere, astfel că datorează plata chiriei şi penalităţi de întârziere.
Cererea de evacuare a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu a cerut rezilierea contractului de închiriere.
Împotriva acestei hotărâri ambele părţi au declarat apel.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 56/ A-C din 7 iunie 2006, a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat, şi a respins, ca nefondat, apelul reclamantei pentru admiterea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
S-a reţinut, privitor la apelul reclamantei că raporturile contractuale de închiriere nu au fost desfiinţate, astfel că cererea de evacuare nu-şi are temei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, ambele părţi au declarat recurs.
Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut, în motivarea recursului, că pârâta nu şi-a îndeplinit principala obligaţie ce revenea locatarului, aceea de plată a chiriei, astfel că greşit a fost respinsă cererea de evacuare.
Recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ., soluţia de anulare a recursului ca netimbrat fiind criticabilă pe motiv că nu a fost citată pentru termenul din 7 iunie 2006, astfel că nu i s-a pus în vedere să timbreze cererea. A mai susţinut că, au fost încălcate dispoziţiile art. 242 alin. (1), care impun suspendarea judecăţii în lipsa părţilor.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei.
Criticile recurentei privind respingerea cererii de evacuare a pârâtei sunt întemeiate:
Reţinerea instanţei de apel în sensul că neplata chiriei nu poate fi sancţionată cu evacuarea atât timp cât contractul nu a fost reziliat este greşită.
Rezilierea este sancţiunea ce se aplică numai contractelor având ca obiect prestaţii succesive, contracte valabile şi care sunt în derulare conform clauzelor contractuale.
Or, contractul de locaţiune dintre părţi era expirat de la 31 decembrie 1999, iar din octombrie 2003 locatara pârâtă a refuzat plata chiriei astfel că nu se poate reţine aplicarea art. 1437 C. civ. şi anume tacita relocaţiune.
Se reţine că pârâta foloseşte imobilul fără nici un titlu, contractul de locaţiune fiind expirat, aşa încât cererea de evacuare este întemeiată şi urmează să fie admisă.
Ca urmare, recursul reclamantei va fi admis, Decizia instanţei de apel va fi modificată în parte, în sensul admiterii apelului reclamantei împotriva sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii cererii de evacuare a pârâtei din terenul de 45 m.p. deţinut în Piteşti, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii.
Cu privire la recursul pârâtei:
Susţinerea recurentei, în sensul că greşit, s-a anulat apelul, ca netimbrat, cât timp nu i s-a pus în vedere taxa de timbru datorată, este de respins.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că pârâta a declarat apelul la 2 mai 2006 fără să-şi îndeplinească obligaţia timbrării la data depunerii cererii.
Pentru termenul de judecată din 7 iunie 2006, s-a emis pe numele pârâtei citaţia din 29 mai 2006, pe care agentul procedural, în temeiul art. 921 C. proc. civ., a făcut menţiunea, prin afişare", constatând că nici o persoană nu a fost găsită la sediul pârâtei din Piteşti. Prin citaţie, pârâta era invitată să depună 4 RON taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Întrucât obligaţia timbrării nu a fost îndeplinită, întemeiat instanţa a anulat apelul ca netimbrat.
Cât priveşte celelalte susţineri ale apelantei, întemeiat nu au fost analizate, întrucât obligaţia timbrării se analizează cu prioritate şi soluţionând cauza pe această excepţie, analizarea celorlalte critici este de prisos.
Ca urmare, recursul pârâtei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.P.E.P. MUNICIPIULUI PITEŞTI împotriva deciziei nr. 56/ A-C din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică.
Admite în parte şi apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 199/ C din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş în sensul că admite cererea şi dispune evacuarea pârâtei SC P. SRL Piteşti de pe terenul de 45 m.p. situat în Piteşti.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SRL Piteşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 650/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 460/2007. Comercial → |
|---|
