ICCJ. Decizia nr. 727/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 727/2007
Dosar nr. 9576/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 februarie 2005, reclamantul C.C., asociat în SC A. SRL Miercurea Ciuc cheamă în judecată pe pârâtul K.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună excluderea pârâtului din societatea comercială menţionată, la care pârâtul este şi administrator, şi să stabilească structura participării la capitalul social în sensul preluării acestuia în întregime de către reclamant întrucât, în baza înţelegerii din 15 martie 2000, pârâtul, căruia i-a acordat suma de 140.000.000 lei reprezentând valoarea părţilor sociale şi cotă parte din beneficiu, urma să se retragă din societate, obligaţie neîndeplinită.
Prin acţiune reconvenţională pârâtul solicită, la rândul său, excluderea reclamantului pârât reconvenţional din societate întrucât efectuează fără drept acte de administrare a societăţii întrebuinţând capitalul social şi bunurile societăţii în folos propriu, şi întrucât a înfiinţat o altă societate comercială cu acelaşi obiect de activitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1500 din 17 noiembrie 2005, Tribunalul Harghita respinge acţiunea principală a reclamantului şi acţiunea reconvenţională a pârâtului, reţinând că niciuna dintre părţi, asociaţi în SC A. SRL, nu a dovedit îndeplinirea vreunei condiţii prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru ca asociatul să poată fi exclus din societatea cu răspundere limitată.
Prin Decizia nr. 19/ A din 9 martie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge apelul formulat de pârâtul reclamant reconvenţional împotriva sentinţei instanţei de fond reţinând că excluderea asociatului este o sancţiune gravă care se dispune atunci când se verifică săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute şi în actul constitutiv (Cap. VII – art. 11), sub condiţia de a fi fost dovedite, simpla trimitere la prevederile art. 80 şi art. 82 şi ale art. 222 din Legea nr. 31/1990 nefiind suficiente pentru a da curs cererii de excludere în condiţiile în care apelantul înţelege să-şi dovedească cererea direct, prin instanţă, prin invocarea rolului activ al instanţei greşit înţeles.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâtul reclamant reconvenţional declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Harghita, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea recursului său recurentul arată că nu a primit citaţia pentru termenul din 9 martie 2003 în termenul prevăzut de art. 89 C. proc. civ., citaţia nefiindu-i tradusă, citarea făcându-se cu încălcarea şi a art. 86 alin. (8) C. proc. civ.
Recurentul critică instanţa de control şi pentru refuzul de a fi dispus administrarea probatoriului solicitat şi în faţa instanţei de fond, probatoriu ce trebuia dispus şi apreciat de instanţă chiar din oficiu, în baza rolului său activ, cu asigurarea unui traducător autorizat, recurentul fiind cetăţean maghiar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul solicită respingerea recursului, arătând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent nu se dovedeşte, iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu rezultă din dezvoltările recurentului care se referă la situaţii de fapt pe care le reia.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Citarea recurentului apelant pentru termenul de dezbatere a apelului din 9 martie 2006 a fost făcută la domiciliul din Ungaria, la data de 16 februarie 2006, respectiv cu 20 de zile înainte de termenul anunţat, deci cu respectarea dispoziţiilor art. 89 C. proc. civ.
Pentru acelaşi termen citarea s-a făcut la domiciliul declarat, din Ungaria, prin citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Întrucât apelul fusese declarat de pârâtul-reclamant reconvenţional şi depus la instanţă numai în limba română, aceasta nu era obligată nici să-i remită odată cu citaţia un exemplar din apel şi nici să procedeze la traducere.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că recurentul cunoaşte limba română, acesta formulând cereri în faţa instanţei în limba română şi nesolicitând utilizarea serviciilor unui traducător.
Faţă de cele de mai sus se constată că reproşurile făcute de recurent cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, instanţa de apel neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).
Nici motivul de recurs încadrat de recurent în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, recurentul neindicând dispoziţiile de lege încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel, ci limitându-se la a relua situaţia de fapt, criticând instanţa pentru refuzul de a administra probele solicitate la fond şi în apel, probe pe care recurentul-pârât reconvenţional era el însuşi obligat să le producă în susţinerea cererii sale conform dispoziţiilor art. 112 pct. 5, instanţa nefiind ţinută în îndeplinirea rolului său activ să se substituie acestei obligaţii.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul-reclamant reconvenţional împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins, ca nefondat, Decizia recurată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul K.A. împotriva deciziei nr. 19/ A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 765/2007. Comercial → |
|---|
