ICCJ. Decizia nr. 770/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 770/2007
Dosar nr. 2993/2/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 11 martie 1998, reclamanta SC C.G. SRL Iaşi a chemat în judecată B.A., sucursala Iaşi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de ipotecă din 17 aprilie 1995.
Prin sentinţa civilă nr. 2017 din 9 martie 2005, Judecătoria Iaşi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă 95 din 25 ianuarie 2006, a admis apelul reclamantei, a anulat sentinţa civilă de mai sus şi a trimis cauza, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, potrivit OUG nr. 51/1998, şi în baza contractului de cesiune de creanţă, încheiat de pârâtă cu A.V.A.S. Bucureşti.
Judecând cauza în fond, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 170 din 7 iulie 2006, a respins acţiunea reclamantei, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, R.B. Iaşi şi intervenienţii A.G. şi A.E., respingând şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, au declarat recurs reclamanta şi intervenienţii A.G. şi A.E., solicitând, în esenţă, admiterea cererii lor şi constatarea nulităţii contractului de ipotecă, întrucât nu a fost autentificat şi transcris, şi nici semnat legal, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că recurenţii, reclamanta şi intervenienţii în interes propriu au solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat în 17 aprilie 1995, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 1772 C. civ., lipsind consimţământul lor, contractul nefiind legal semnat.
Procedând la verificarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta şi intervenienţii în interes propriu au invocat pe parcursul derulării litigiului aceste apărări, întocmindu-se şi o expertiză grafologică, pe care instanţa ce a judecat fondul cauzei nu le-a examinat în nici-un fel.
Avându-se în vedere că potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Cu alte cuvinte, instanţa de fond era în drept să ceară explicaţii părţilor cu privire la situaţia de fapt, la apărările şi susţinerile acestora şi putea ordona administrarea tuturor probatoriilor necesare dezlegării pricinii.
Se constată, însă, că la judecata în fond a cauzei instanţa s-a limitat la examinarea aparentă a contractului de ipotecă, contestat permanent de recurenţi, fără să stăruie în verificarea acestor susţineri şi fără să completeze probatoriile, neprecizând nimic despre expertiza grafologică prezentată de petenţi.
În consecinţă, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iaşi şi intervenienţii A.G. şi A.E. împotriva sentinţei comerciale nr. 170 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, pe care o casează.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 445/2007. Comercial → |
|---|
