ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 708/2007
Dosar nr. 14328/1/2005
(dosar vechi nr. 3488/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 18 martie 2004, reclamanta SC S.C. SRL Pungeşti cheamă în judecată pe pârâţii M.M., SC O.M. SRL Piatra Neamţ, N.A., A.A., N.V., N.I., C.I., V.M., I.B., B.M., C.E., P.M. solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 120 din 12 ianuarie 2004, nr. 121 din 12 ianuarie 2004, nr. 2236 din 18 decembrie 2003 şi nr. 2234 din 18 decembrie 2004.
Prin cererea reconvenţională formulată pârâţii N.A., N.M., A.A., N.V. şi N.I. solicită obligarea reclamantei la plata contravalorii arendei pentru perioada 1999 - 2000, 2001 - 2002 şi arenda pentru 2002 - 2003, cerere la care renunţă ulterior, după primirea arendei restante pentru perioada 2000 - 2003.
Pârâţii C.I., I.B., V.M. formulează cerere reconvenţională prin care solicită instanţei obligarea reclamantei să cumpere suprafaţa de 15 ha. la preţul de 20.000.000 lei/ha., valoarea totală fiind de 300.000.000 lei, aceasta în cazul în care instanţa de judecată anulează vânzarea încheiată cu societatea comercială pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 7 februarie 2005, Tribunalul Vaslui admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M., respinge acţiunea reclamantei şi respinge şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali C.I., I.B. şi V.M., reţinând că M.M. nu este parte în contractele de vânzare cumpărare obiect al acţiunii, ci doar asociat şi administrator al societăţii cumpărătoare, precum şi că prin achiziţionarea de terenuri agricole pârâta SC O.M. SRL nu a săvârşit acte şi fapte contrare uzanţelor cinstite ale comerţului şi nici acte de concurenţă neloială constând în deturnarea clientelei reclamantei, că pârâţii, proprietari de teren agricol, nu sunt clienţi ai reclamantei care nu a obţinut de la aceştia o exclusivitate sau facilităţi privind vânzarea, că nefiind contactaţi, cum li s-a promis, de către reclamantă, şi având o vârstă înaintată şi nevoi personale, au vândut la un preţ avantajos pârâtei SC O.M. SRL, care ulterior, a oferit ea însăşi terenurile respective spre vânzare, fără a face astfel acte de concurenţă neloială, iar contractele de vânzare cumpărare în cauză neavând o cauză ilicită din perspectiva cumpărătoarei, care să atragă sancţiunea nulităţii absolute.
Prin Decizia nr. 81 din 5 iulie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o anulează în tot şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Vaslui, reţinând, în acest sens, că în discuţie fiind constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare cumpărare de terenuri încheiate între persoane fizice şi o societate comercială, aceste contracte fiind contracte civile, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acţiunii revine judecătoriei în primă instanţă.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta SC O.M. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei recurate, respingerea excepţiei de necompetenţă materială şi, implicit, a apelului reclamantei intimate şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei Tribunalului Vaslui.
În susţinerea recursului său recurenta pârâtă critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 11/1991, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare de terenuri în cauză ca fiind consecinţa unor acte de concurenţă neloială, ori competenţa materială de a judeca acţiunile izvorâte dintr-un act de concurenţă neloială revine, conform art. 7 din menţionata lege, tribunalului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a calificat instanţa de apel contractele în litigiu drept contracte civile.
Formulează întâmpinări şi pârâţii P.M., N.A., în nume propriu şi ca mandatar al lui N.M., A.A., N.V. şi N.I., C.I. prin care arată că au înţeles să vândă recurentei terenurile, anterior arendate reclamantei, care nu le-a plătit însă corect arenda, întrucât vârsta înaintată, nevoile proprii şi preţul oferit de aceasta i-a determinat să încheie contractul de vânzare cât mai repede, de vreme ce reclamanta, deşi îi făcuseră ofertă în acest sens, nu a răspuns în termen ofertelor respective, situaţie faţă de care contractele de vânzare cumpărare perfectate cu recurenta nu sunt acte de concurenţă neloială, ci contracte civile.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că s-a invocat nulitatea absolută a unor contracte de vânzare cumpărare de terenuri încheiate de vânzători – persoane fizice către o societate comercială care nu are ca obiect de activitate tranzacţii cu asemenea terenuri, astfel că actele respective nu pot fi calificate drept acte de comerţ, natura lor civilă decurgând clar din voinţa părţilor; se constată de asemenea că, aşa cum recunoaşte şi reclamanta prin întâmpinarea depusă în recurs, contractele de vânzare cumpărare în discuţie nu pot fi calificate drept acte de concurenţă neloială care să atragă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 11/1990 (modificată), examinarea cererii de constatare a nulităţii absolute a unor astfel de contracte fiind de competenţa judecătoriei conform dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel fiind, reţinându-se că Decizia recurată este temeinică şi legală, că a fost dată cu corecta aplicare a legii, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurenta pârâtă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O.M. SRL Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 81 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 670/2007. Comercial → |
|---|
