ICCJ. Decizia nr. 712/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 712/2007
Dosar nr. 30115/1/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamanta SC M. SA cheamă în judecată pe pârâtele SC C.I. SRL Craiova, SC I. SA Craiova, SC C.G.I. SA Craiova şi SC G.I. SA Craiova, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect spaţiul situat în Craiova.
Prin sentinţa nr. 380 din 31 mai 2005, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta este terţ faţă de contractul a cărui nulitate solicită şi că nu a făcut dovada încheierii acestuia în frauda drepturilor sale sau cu complicitatea şi pe riscul cumpărătorului pentru a putea fi lovit de nulitate absolută în virtutea principiului fraus omnia corumpit.
Prin Decizia nr. 286 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond, reţinând că intimata pârâtă SC C.I. SRL şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a redevenţelor lunare prevăzute prin contractul de leasing imobiliar nr. 2802 din 9 noiembrie 1998 încheiat cu reclamanta, că nu a fost demonstrată intenţia frauduloasă a intimatelor pârâte la încheierea contractelor de vânzare subsecvente şi nici că preţul vânzării este derizoriu şi încalcă dispoziţiile art. 1303 C. civ., precum şi că încheierea ultimului contract de vânzare-cumpărare în formă autentică exprimă în mod cert intenţia respectării şi nu pe aceea a eludării dispoziţiilor legale.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată.
În susţinerea recursului său recurenta critică hotărârea atacată ca fiind bazată pe motive străine de natura pricinii întrucât instanţa s-a pronunţat asupra valabilităţii contractului de leasing pe care-l consideră executat de intimata pârâtă şi căruia îi conferă valoarea juridică a unui titlu de proprietate, analizând doar sumar motivele de nulitate absolută invocate de recurentă.
Recurenta reproşează instanţei de apel greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii întrucât a ignorat că nu s-a cerut anularea contractului de leasing ci a actelor subsecvente de vânzare cumpărare, motivat de faptul că bunul în cauză s-a vândut deşi contractul de leasing nu fusese executat din vina pârâtei.
Recurenta critică instanţa de apel pentru pronunţarea unei hotărâri lipsite de temei legal prin care a dat mai mult decât s-a cerut întrucât în mod greşit şi fără a se fi cerut prin acţiunea introductivă, a reţinut că existenţa facturilor fac dovada plăţii redevenţelor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC C.G.I. SA, prin lichidator T.V., solicită respingerea recursului apreciind că dezvoltările recurentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Examinând criticile recurentei se reţine, în esenţă, că acestea nu sunt întemeiate.
Pentru a constata dacă este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare cumpărare încheiat de vânzător, cu privire la un imobil dobândit în baza unui contract de leasing imobiliar, încheiat de acesta cu recurenta reclamantă ca leasor, în mod justificat şi fără a schimba prin interpretare natura şi înţelesul actului juridic dedus judecăţii şi fără a da ce nu s-a cerut, instanţa de apel a examinat validitatea contractului de leasing spre a stabili dacă vânzătorul este proprietarul bunului vândut, reţinând, întemeiat, că prin îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate prin contractul de leasing, dovedită cu facturi fiscale, utilizatorul, intimata pârâtă vânzător, a obţinut proprietatea imobilului fiind îndrituit să dispună de acesta.
Se constată, de asemenea, că instanţa de apel a examinat şi contractul subsecvent de vânzare cumpărare sub aspectul cauzelor de nulitate absolută invocate de reclamanta apelantă, recurenta de faţă, constatând motivat că acestea nu sunt dovedite, neputând fi admise nici criticile recurentei întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, reţinându-se că Decizia recurată este legală şi temeinică, făcând aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA Craiova împotriva deciziei nr. 286 din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Comercial → |
|---|
