ICCJ. Decizia nr. 79/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 79/2007
Dosar nr. 6708/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 octombrie 2004 reclamanta SC A. SRL SUCEAVA a chemat în judecată pârâţii SC A. SRL SUCEAVA, M.D.F., S.V., M.V., SC A. SA SUCEAVA, SC B.I.A. SRL SUCEAVA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate că înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract" din data de 27 octombrie 1992 încheiat între pârâţii SC A. SRL, M.D.F., S.V. şi M.V. este un contract comercial de asociere în participaţiune, că acest act juridic naşte doar un drept de creanţă şi nu un drept de coproprietate în calitatea asociaţilor din acest contract comercial de asociere în participaţiune; că dispoziţiile finale din cuprinsul acestui înscris vizează o promisiune de vânzare şi nu constituie un antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară; să se constate că SC A. SRL este proprietara deplină a cotei de 5/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuinţe nr. 21 din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918 (din suprafaţa de 279,8 m.p.) în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate nr. 11136 din 11 noiembrie 1997 şi nr. 11833 din 26 noiembrie 1997 şi că SC B.I.A. SRL SUCEAVA este proprietara deplină a unei cote de 2/7 din acelaşi imobil în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002, cu obligarea pârâţilor SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. şi M.V. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin înscrisul intitulat „Contract" din data de 27 octombrie 1992, pârâţii SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. şi M.V. au încheiat, în temeiul art. 251 ş.u. C. com., un contract de asociere în participaţiune prin care s-au angajat ca fiecare participant să contribuie la activitatea comercială comună de prestări servicii de construcţie pentru amenajarea unui imobil situat în ansamblul de locuinţe Obcinilor IB Suceava, bloc 21, preluat de la R.A.U.C.L. de către SC A. SRL Suceava, beneficiile şi pierderile fiind stabilite între aceştia în cote egale de 1/7 pentru fiecare persoană fizică asociată şi 4/7 în favoarea societăţii comerciale.
Totodată s-a arătat că în contractul de asociere în participaţiune se stipulează expressis verbis următoarele: „Asociaţii M.D.F., S.V. şi M.V. se angajează să achite lunar sumele necesare finalizării investiţiei pe baza situaţiei de lucrări prezentate de SC C. SA Suceava" şi, de asemenea, asociatul societate comercială „se angajează să efectueze lucrări de evidenţă contabilă până la finalizarea investiţiei, informând lunar asociaţii cu privire la stadiul lucrărilor şi sumele ce le revin pentru plată" (contribuţia acestora la activitatea comercială de prestări servicii construcţii).
În ceea ce priveşte participarea fiecărui asociat la realizarea investiţiei, aceştia au stabilit în capitolul, Modalităţi de plată, participarea fiecărui asociat.
Se mai arată că în dispoziţiile finale ale contractului de asociere în participaţiune asociaţii au convenit la acceptarea unei promisiuni de vânzare, în sensul că „părţile se angajează să legifereze prin acte notariale dreptul de proprietate asupra spaţiului ce le revine conform prezentului contract", această cauză neconstituind un antecontract de vânzare-cumpărare, părţile nestabilind cine este vânzătorul şi cumpărătorul, obiectul vânzării, preţul acesteia, cât şi celelalte clauze impuse de legiuitor ad validitatem pentru antecontractele de vânzare-cumpărare imobiliară.
Se arată, de asemenea, că în conformitate cu art. 254 C. com., „participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii .. Drepturile asociaţilor se mărginesc în a li se ţine cont de lucrurile ce au pus în asociaţiune şi de beneficii şi pierderi".
În temeiul acestei norme de drept, clauza cuprinsă în dispoziţiile finale, în sensul preconstituirii unor drepturi de coproprietate în temeiul unui contract de asociere în participaţiune este lovită de nulitate absolută.
În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Prin încheierea şedinţei publice din 10 decembrie 2004 s-au introdus în cauză în calitate de pârâţi moştenitorii lui M.D.F. şi anume M.D.E. şi M.D.V.
Pârâta SC B.I.A. SRL Suceava a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu SC A. SRL Suceava, M.D.E., M.D.V., T.I. şi SC A. SRL Suceava, solicitând să se constate că are un drept de proprietate asupra unei cote indivize de 2/7 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat la parterul blocului de locuinţe din Suceava, B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 21, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3312 din 5 iunie 2002 şi care are înscris dreptul de proprietate asupra cotei de 2/7 din imobilul de mai sus în cartea funciară nr. 6684 a comunei cadastrale Sfântul Ilie, parcela 1327/1/A.
În motivarea cererii reconvenţionale reclamanta-pârâtă a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3312 din 5 iunie 2002 a cumpărat de la SC R. SRL Suceava cota de 2/7 din spaţiul de mai sus, dreptul fiind înscris în cartea funciară şi în momentul înscrierii dreptului în C.F. nu era înscrisă nici o acţiune prin care să se conteste cuprinsul acesteia şi nu a cunoscut existenţa vreunei inexactităţi privind menţiunile cuprinse în C.F.
S-a mai menţionat că pentru acelaşi imobil s-au mai judecat în dosarul nr. 3761/2003 al Tribunalului Suceava cauza având ca obiect ieşirea din indiviziune, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa nr. 374 din 1 iunie 2005, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea în constatare formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii SC A. SRL Suceava, M.D.F., decedat, moştenitori fiind M.D.E. şi M.D.V., S.V., M.V., SC A. SA, SC B.I.A. SRL Suceava şi pe cale de consecinţă s-a admis în parte capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că reclamanta este proprietara cotei de 5/7 din imobilul situat la parterul blocului din Suceava, B-dul. 1 Decembrie 1918, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997 şi 11833 din 26 noiembrie 1997 şi în consecinţă:
S-a constatat că SC A. SRL Suceava este proprietara cotei de 3/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuinţe din Suceava, Str. 1 Decembrie 1918, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 11833 din 26 noiembrie 1997, biroul notarului public I.L.
Totodată s-a admis capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că pârâta SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 3312 din 5 iunie 2002 şi în consecinţă, s-a constatat că SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din imobilul situat la parterul blocului de locuinţe din Suceava, B-dul 1 Decembrie 1918, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3312 din 5 iunie 2002 biroul notarului public I.L.
S-a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, precum şi cererea reconvenţională formulată de SC B.I.A. SRL Suceava ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 27 octombrie 1992, între SC A. SRL Suceava, M.D.F., S.V. şi M.V. a intervenit un contract în care, la obiectul contractului se arată că „părţile se angajează la plata în comun a spaţiului comercial conform datelor stabilite anterior" şi anume 1/7 părţi pentru fiecare, aceştia ocupând în total 3/7 părţi (trei compartimente începând dinspre staţia P.), restul 4/7 părţi rămânând la dispoziţia contractantului, în speţă SC A. SRL Suceava.
Prin sentinţa nr. 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că S.V. şi moştenitorii lui M.D.F. sunt proprietarii unei cote de 1/7 fiecare din imobilul situat la parterul blocului din Obcini Suceava, conform contractului de asociere intervenit între părţi la 27 octombrie 1992 şi, de asemenea, s-a constatat că T.I. este şi el proprietar a unei cote de 1/7 din acelaşi imobil ca urmare a convenţiei intervenite între reclamantul S.V. şi acesta.
Astfel, prin această sentinţă s-a constatat că, contractul din 27 octombrie 1992 este un contract de asociere prin care părţile au convenit să plătească în comun, conform cotelor de 1/7 fiecare construcţia spaţiului.
De altfel, potrivit art. 251 C. com., „Asocierea în participaţiune are loc numai atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane sau societăţi participarea la beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului lor comerţ" situaţie care nu este aplicabilă convenţiei în speţă.
S-a mai reţinut că interpretarea contractelor care constituie legea părţilor trebuie să se facă în sensul voinţei exprimate de ele şi intenţia comună a părţilor, voinţa părţilor fiind să plătească spaţiul comercial în cote de 1/7 urmând să legifereze dreptul de proprietate asupra acestuia, nefiind îndeplinite condiţiile asocierii în participaţiune.
Instanţa de fond, la pronunţarea soluţiei a mai avut în vedere faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11136 din 11 noiembrie 1997, pârâta SC A. SRL Suceava a vândut către reclamanta SC A. SRL Suceava cota de 4/7 din imobil, ca apoi să se îndrepte eroarea materială în sensul că se vinde 2/7 din activ, fără să se arate încăperile ce se vând prin acest contract.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18718 din 19 septembrie 1995, SC A. SRL Suceava vinde către SC A. SA Suceava cota de 3/7 părţi indivize din acelaşi activ, iar SC A. SA Suceava, a înstrăinat această cotă reclamantei SC A. SRL Suceava, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11833 din aceiaşi zi, 26 noiembrie 1997.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3093 din 24 mai 2001, pârâta SC A. SRL Suceava vinde cota de 2/7 din acelaşi imobil către SC R. SRL Suceava, care la rândul său a înstrăinat această cotă de 2/7 către SC B.I.A. SRL Suceava prin contractul 3312 din 5 iunie 2002.
Faţă de cele de mai sus şi cum prin sentinţa 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a constatat că M.D.E., M.D.V. şi T.I. (care a cumpărat de la S.V.), sunt proprietarii unei cote de 2/7 din imobilul în speţă în baza contractului din 27 octombrie 1992 şi cum reclamanta recunoaşte că pârâta SC B.I.A. SRL Suceava este proprietara unei cote de 2/7 din acelaşi imobil, în baza contractului de vânzare-cumpărare 3312 din 5 iunie 2002, instanţa constată că reclamanta este proprietara unei cote de 3/7 din imobil dobândit prin cumpărare de la SC A. SA prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea 11833 din 26 noiembrie 1997 a notarului public I.L.
Privitor la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că aceasta nu este admisibilă întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., partea care este interesată poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, pentru a se constata că reclamanta-pârâtă SC B.I.A. SRL Suceava are un drept de proprietate asupra cotei de 2/7 din imobil, cererea apare ca inadmisibilă faţă de situaţia că, chiar reclamanta SC A. SRL Suceava solicită prin acţiune să se constate acest drept şi astfel, cererea reconvenţională nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 119 C. proc. civ. şi anume de a se formula pretenţiile proprii faţă de reclamant.
De asemenea, şi cel de-al doilea capăt de cerere prin care s-a solicitat să se constate că are înscris dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 2/7 este inadmisibilă, având în vedere că dispoziţia înscrisă în art. 111 C. proc. civ., nu poate fi folosită pentru constatarea unei situaţii de fapt.
Împotriva acestei sentinţe, a promovat apel reclamanta şi pârâţii M.D.E., M.D.V. ( moştenitorii pârâtului M.D.F. decedat) şi T.I.
Pârâţii critică soluţia instanţei de fond motivând că în speţă nu pot opera dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., deoarece reclamanta avea la dispoziţie calea acţiunii în revendicare a dreptului pretins, având în vedere că urmare stabilirii dreptului său de proprietate asupra cotelor arătate prin sentinţele 759/1999 şi 342/2004. Pentru pârâta SC B.I.A. SRL Suceava pentru cote de 2/7 p.m. din imobil s-a invocat nelegalitatea admiterii acestui capăt de cerere în condiţiile în care reclamanta, neproprietară a acestei cote, nu avea calitate procesuală activă.
În apelul promovat, reclamanta critică sentinţa pentru nelegalitate, arătând că în mod eronat dreptul său de proprietate a fost constatat numai pentru 3/7 p.m. din imobil şi nr. 5/7 p.m. pentru diferenţa de 2/7 p.m. existând contractul autentificat sub nr. 11136/1997 asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 28 din 15 martie 2006, a respins apelul reclamantei ca nefondat. A admis apelul pârâţilor, a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, menţinând dispoziţiile privind cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar, a reţinut că reclamanta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate menţionate are deschisă calea realizării dreptului conform art. 480 şi urm. C. civ., sub acest aspect acţiunea fiind inadmisibilă.
Capătul de cerere din acţiunea reclamantei vizând constatarea dreptului de proprietate pentru pârâta SC B.I.A. SRL Suceava îmbracă şi un alt aspect de inadmisibilitate, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, neproprietară, într-o cerere ce vizează interesul altei părţi.
În acest context apelul reclamantei a fost respins, motivele de critică pe fondul cauzei neimpunând examinarea, faţă de excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 aprilie 2004 reclamanta SC A. SRL Suceava a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că aprecierea instanţei că societatea proprietar titular ce se află în posesia şi folosinţa imobilului de la data cumpărării acestuia are deschisă calea realizării dreptului în temeiul art. 480 şi urm. C. civ., echivalează cu refuzul instanţei de apel de a judeca fondul cauzei şi pronunţarea unei hotărâri cu aplicarea greşită a legii.
Faţă de situaţia de fapt, recurenta consideră că are doar calea constatării existenţei dreptului său de proprietate bazat pe un interes legitim, actual şi născut în scopul declarat de a clarifica situaţia echivocă cu privire la existenţa dreptului său de proprietate asupra cotei de 5/7 din imobil.
De asemenea, se critică modul în care s-a stabilit cadrul procesual pasiv, instanţa de fond introducând în cauză pârâţii M.D.E., M.D.V. şi T.I. depăşindu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti introducerea în cauză a acestora nefiind pusă în discuţia părţilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă poate cere realizarea dreptului".
În acest context pentru exercitarea acţiunii în constatare trebuie îndeplinite anumite condiţii şi anume: partea să nu poată cere realizarea dreptului, partea să justifice un interes, prin acţiune să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.
Art. 111 C. proc. civ., consacră principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizare cu toate consecinţele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acţiuni.
Este adevărat că proprietarul care se găseşte în posesia bunului poate folosi calea acţiunii în constatare, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască şi să i se consolideze dreptul în caz că îi este contestat, numai că în speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, acest drept a fost stabilit irevocabil prin sentinţa nr. 759/1999, iar ulterior prin sentinţa nr. 342/2004 a fost admisă acţiunea pârâţilor intimaţi pentru ieşirea din indiviziune.
Or, în speţă, faţă de cele arătate nu se pune problema stabilirii întinderii dreptului unei coindivizor într-o masă de bunuri ori asupra unui bun formând obiectul unui drept de proprietate indiviză, cât timp în speţă s-a rezolvat încetarea stării de indiviziune.
Motivul de casare privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, are în vedere situaţia în care prin hotărârea recurată instanţa a intrat în atribuţiile puterii legislative sau executive. El nu poate fi invocat dacă instanţa a cărei hotărâre este atacată fără a o împieta asupra autorităţii legislative sau executive şi-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaşte sau a încălcat principiile generale ori alte norme juridice.
În speţă nu se poate reţine nici una din aceste situaţii întrucât prin încheierea şedinţei publice din 10 decembrie 2004 s-a luat în discuţie în urma probelor administrate introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului M.D.F. în condiţiile art. 243 C. proc. civ., din conţinutul dezbaterilor nerezultând că la acea dată s-a opus acestei măsuri procedurale.
Tot în aceiaşi şedinţă publică reprezentantul reclamantei a precizat că pârâtul S.V. şi-a înstrăinat cota parte pe care o deţinea lui T.I., iar în şedinţa publică din 11 martie 2005 s-a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză a acestuia motivat şi de faptul că figurează în calitate de pârât în cererea reconvenţională formulată de SC B.I.A. SRL Suceava.
Raţiunile juridice şi argumentele expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 28 din 15 martie 2006, a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli de judecată, către intimatul T.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 80/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Comercial → |
|---|
