ICCJ. Decizia nr. 1052/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1052/2008
Dosar nr. 5406/59/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Arad şi precizată ulterior reclamanta SC M. SCM a chemat în judecată pe pârâtele SCM U.M. Chişinău Criş, şi U.J.O.C.M. Arad, pentru constatarea nulităţii actelor juridice de fuziune cu prima pârâtă sau să se constate inexistenţa vreunui asemenea act.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtele au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 230/2004 a Curţii de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M. Bucureşti prin care reclamanta a fost obligată să respecte Decizia nr. 1/2003, cu privire la fuziunea, invocată, emisă de Consiliul Executiv al A. Arad şi a proiectului de fuziune din 2003 emis de A. Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 1010 din 31 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 2327/2006 s-a respins acţiunea, ca urmare a admiterii excepţiei lucrului judecat, în baza art. 1201 C. civ., reţinându-se că cererile de chemare în judecată, au acelaşi obiect, sunt întemeiate pe aceeaşi cauză şi privesc aceleaşi părţi.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul admiterii greşite a excepţiei puterii lucrului judecat, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 202 pronunţată în dosarul nr. 5406/59/2006 de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Analizând critica formulată, Curtea a reţinut că, excepţia autorităţii de lucru judecat este incidentă în cauză, apreciind că prin sentinţa nr. 230/2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M. Bucureşti reclamanta apelantă a fost obligată în contradictoriu cu SCM U.M. Chişinău Criş să respecte Decizia nr. 1/2003 cu privire la fuziunea acestora, decizie emisă de A. Arad precum şi Protocolul de fuziune al aceluiaşi emitente.
Aşa fiind s-a apreciat că soluţia primei instanţe, este justificată de reţinerea îndeplinirii condiţiei triplei identităţi prevăzute de art. 1201 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a introdus recurs reclamanta invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, casarea pentru:
- încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că deciziei recurate îi lipsesc motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia, ceea ce echivalează cu o lipsă de soluţionare pe fond a motivelor de apel,
- interpretarea şi aplicarea greşită a legii cu referire la reţinerea autorităţii de lucru judecat în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ. nefiind îndeplinită nici măcar una dintre condiţiile existenţei triplei identităţi, pentru că cererile de chemare în judecată au obiecte, cauze şi părţi diferite.
Criticile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Prin sentinţa nr. 230/2004 a Curţii de Arbitraj Comercial U.C.E.C.O.M., recurenta - reclamantă din cauza de faţă a fost obligată să respecte Decizia nr. 1/2003 şi proiectul de fuziune din 2003 emis de A. Arad, privind fuziunea acesteia cu SCM U.M. Chişinău Criş, reclamantă în dosarul respectiv, pârâta în acest litigiu, sentinţa rămânând definitivă şi executorie prin sentinţa nr. 167/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 476/2005.
Instanţa de apel, a motivat succint Decizia, sub aspectul confirmării, admiterii excepţiei lucrului judecat, dar instanţa de control judiciar, poate analiza legalitatea acesteia, reţinând ca justă concluzia că în cauză există autoritate de lucru judecat, astfel cum este reglementată prin art. 1201 C. civ.
Textul, prin reglementarea dată, instituie o excepţiei legală absolută, o excepţiei de fond cu privire la primul element – părţile – este de reţinut că reclamanta - recurentă din cererea dedusă judecăţii în acest litigiu, a avut calitatea de pârâtă în primul proces, având la dispoziţie, toate mijloacele procedurale de apărare a interesului său din punct de vedere al obiectului şi al cauzei.
Or, în acel proces, s-a rezolvat legalitatea deciziei de fuziune, astfel că SC M. SCM s-a statuat, obligaţia să respecte această deciziei.
Învederându-se calităţile procesuale, în cel de-al doilea litigiu, s-a repus în discuţie aceeaşi chestiune, legalitatea fuziunii, respectiv dreptul subiectiv al reclamantei de a contesta Decizia de fuziune, invocând nulitatea acesteia.
Or, această chestiune, putea şi trebuia invocată pe cale de excepţie în primul proces.
Neprocedând în acest fel, soluţia dată litigiului îi este opozabilă, prin prisma caracterului de obligativitate derivat din puterea lucrului judecat, care nu trebuie legată numai de hotărârile irevocabile deoarece şi hotărârile definitive, cum este Decizia nr. 167/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 476/2005, împotriva căreia s-a declarat recurs, a cărei judecată este suspendată, cu putere de lucru judecat provizorie, care se va consolida sau se va desfiinţa în funcţie de soluţia eventualului recurs.
Aşa fiind, urmează a se reţine că Decizia atacată, răspunde cerinţelor art. 261 C. proc. civ. vor confirmarea soluţiei sub aspectul reţinerii aplicării dispoziţiilor art. 1201 C. civ. este corectă.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SCM Chişinău Criş împotriva deciziei civile nr. 202 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1053/2008. Comercial → |
|---|
