ICCJ. Decizia nr. 1239/2008. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1239/2008
Dosar nr. 7378/42/2006
Şedinţa publică de la 26 martie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5486/CCA/2006 reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea reevaluării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul pârâtei la data de 31 decembrie 2000 calculată conform H.G. nr. 403/2000.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reevaluarea mijloacelor fixe şi a actelor premergătoare înregistrării nu au respectat cerinţele imperative ale H.G. nr. 403/2000, respectiv înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării s-a făcut fără aprobarea A.G.A., iar comisia care a efectuat reevaluarea nu a fost numită prin decizia scrisă a administratorului. S-a mai arătat că din comisia de reevaluare nu au făcut parte un număr suficient de cadre cu pregătire tehnică în domeniu care să poată aprecia gradul de uzură fizică şi morală a bunurilor inventariate.
Prin sentinţa nr. 1219 din 15 septembrie 2006, Tribunalul Prahova a admis prescripţia dreptului la acţiune invocată din oficiu şi a respins ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamant cu motivarea că întrucât H.G. nr. 403/2000 nu conţine dispoziţii imperative cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe, în cauză operează o nulitate relativă care poate fi invocată în termen de 3 ani şi cum procesul-verbal de reevaluare a fost încheiat la 1 ianuarie 2001, acţiunea este prescrisă.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin motivele de apel formulate reclamantul a arătat că în cauză reevaluarea mijloacelor fixe ale societăţii intimate, calculate conform H.G. nr. 403/2000 este lovită de nulitate absolută, întrucât actele premergătoare înregistrării nu au respectat cerinţele imperative ale H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea.
A mai arătat că nu a fost numită prin decizie scrisă a administratorului comisia care a efectuat reevaluarea, conform dispoziţiilor pct. 9 din O.M.F. nr. 2388/1995, componenţa acestei comisii nu a cuprins un număr suficient de cadre tehnice care să poată aprecia gradul de uzură fizică şi morală a bunurilor inventariate şi nu a existat aprobare A.G.A. a diferenţelor de reevaluare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 28 din 22 februarie 2007, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamant reţinând că legal a constat instanţa de fond ca fiind prescrisă acţiunea reclamantului introdusă la data de 14 iunie 2006 şi pin care a solicitat anularea procesului-verbal de reevaluare încheiat la data de 1 februarie 2001.
La data de 21 martie 2007, reclamantul T.G., în termen legal a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel întemeiat în drept pe dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs invocate, reclamantul a reluat motivele acţiunii cât şi motivele de apel şi a arătat că reevaluarea calculată conform H.G. nr. 403/2000 prin mijloacele fixe aflate în patrimoniul SC U. SA este lovită de nulitate absolută, deoarece actele premergătoare înregistrării nu au respectat cerinţele imperative ale hotărârii de guvern privind evaluarea cât şi Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului aprobate prin ordin al Ministrului finanţelor nr. 2388/1995.
Cu privire la excepţia de prescripţie a acţiunii recurentul a arătat că excepţia nu este întemeiată întrucât faţă de caracterul imperativ şi de ordine publică al dispoziţiilor ce au fost încălcate la efectuarea reevaluării, nulitatea ce intervine este nulitate absolută şi cum acţiunea sa este o acţiune în constatarea nulităţii absolute a reevaluării este imprescriptibilă.
Pentru motivele invocate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei şi respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată din oficiu şi dispunerea anulării reevaluării mijloacelor fixe aflate în patrimoniul intimatei la 31 decembrie 2000.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Criticile de fond invocate nu vor fi analizate întrucât acţiunea a fost respinsă pe excepţie.
Cu privire la excepţia prescrierii dreptului la acţiune Înalta Curte apreciază că dispoziţiile H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea, temeiul legal al cererii de chemare în judecată, nu sunt dispoziţii imperative.
Astfel art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 403/2000 prevede că societăţile comerciale indiferent de forma de proprietate pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la 31 decembrie a anului precedent, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede „imobilizările corporale se pot reevalua”.
Faţă de reglementările legale anterior menţionate, în mod corect au apreciat instanţele că nulităţile ce pot decurge din nerespectarea actului normativ nu pot fi decât relative şi dreptul la acţiune în nulitatea relativă este supus prescripţiei, termenul de prescripţie este prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv 3 ani de la data încheierii actului juridic a cărei nulitate se solicită.
În concluzie, hotărârea recurată este legală astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul T.G. administrator la SC R. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 28 din 22 februarie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 134/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
