ICCJ. Decizia nr. 1404/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1404/2008
Dosar nr. 522/101/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 noiembrie 2005 reclamanţii P.T., C.I. şi E.D. au solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin la restituirea unui număr de 114 panouri prefabricate sau contravaloarea lor.
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 15 din 19 ianuarie 2007 pronunţată după casarea cu trimitere de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială a acestei instanţe a respins excepţiile prematurităţii acţiunii a prescripţiei dreptului la acţiune; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea în revendicare mobiliară formulată de reclamanţi împotriva SC S. SA.
A admis acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta la câte 1.692 lei către reclamanţi reprezentând contravaloare panouri prefabricate.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că excepţia prematurităţii acţiunii nu este fondată întrucât reclamanţii au convocat pârâta la conciliere la data de 7 noiembrie 2005, pentru data de 25 noiembrie 2005, dar aceasta nu s-a prezentat.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă şi instanţa a reţinut că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie nu este 15 iulie 2002 - data formulării plângerii penale - deoarece acţiunea civilă a fost formulată odată cu plângerea penală dar în situaţia achitării conform art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa penală nu a soluţionat acţiunea civilă.
Instanţa a respins acţiunea în revendicare cu motivarea că bunurile nu se mai află în posesia pârâtei deoarece le-a înstrăinat în baza comenzii din 15 mai 2002 unei alte societăţi, respectiv SC M.T. SRL.
Acţiunea în pretenţii formulată de reclamantă a fost admisă şi pârâta a fost obligată la despăgubiri reprezentând preţul plătit la data cumpărării panourilor prefabricate, actualizat cu rata inflaţiei la zi cu motivarea că aceasta din neglijenţă a înstrăinat panourile care au fost achitate de reclamantă şi lăsate în depozitul aparţinând pârâtei.
Prin Decizia nr. 168 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei Tribunalului.
SC S. SA cu sediul în Drobeta Turnu Severin a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3, 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei atacate şi a sentinţei instanţei de fond şi respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta a invocat că instanţa de apel în mod greşit a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului de a judeca în primă instanţă cererea reclamanţilor şi a apreciat că acţiunea în revendicare mobiliară este o acţiune neevaluabilă în bani şi are un caracter nepatrimonial.
Instanţa este inconsecventă deoarece, atunci când se pune problema timbrajului consideră acţiunea evaluabilă în bani şi calculează taxa de timbru la valoarea indicată de reclamanţi, iar când se pune în discuţie competenţa de soluţionare este caracterizată ca o acţiune nepatrimonială.
Critica recurentei nu este fondată, dar pentru următoarele considerente:
Problema instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii a fost rezolvată prin Decizia nr. 80/R/C din 20 octombrie 2006 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva sentinţei 285/C din 12 aprilie 2006 a Judecătoriei Turnu Severin, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei; a fost casată sentinţa atacată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, hotărâre rămasă irevocabilă.
Recurenta a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că ambele instanţe au respins în mod greşit excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. în sensul că nu a fost respectat termenul de 15 zile stabilit pentru conciliere de la data comunicării actelor doveditoare şi nu s-a depus dovada de către intimata - reclamantă că de la comunicarea actelor au trecut cel puţin 30 zile.
S-a susţinut că în raport de dispoziţiile art. 7201 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ. procedura concilierii prealabile, este obligatorie, nu facultativă, iar legiuitorul nu condiţionează îndeplinirea procedurii de producerea unei vătămări.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Potrivit art. 7201 C. proc. civ. în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În speţă reclamanţii au depus dovada convocării pârâtei la conciliere la data de 7 noiembrie 2005, pentru 25 noiembrie 2005, dar aceasta nu a dat curs concilierii şi nu s-a putut încheia proces - verbal.
Este adevărat că art. 7201 alin. (3) C. proc. civ. prevede că data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2) şi acest termen nu a fost respectat pentru concilierea din 25 noiembrie 2005.
Însă aceasta nu atrage sancţiunea prematurităţii acţiunii şi nu a inadmisibilităţii aşa cum recurenta a susţinut, cât timp pârâta a cunoscut pretenţiile reclamanţilor concretizate prin cererea de chemare în judecată comunicată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Pe de altă parte nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu atrage automat nulitatea concilierii şi numai dacă partea dovedeşte o vătămare în sensul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În situaţia în care s-ar respinge acţiunea reclamanţilor ca prematur formulată, aceasta ar duce la încălcarea dreptului de acces la justiţie care este garantat de Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recurenta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a susţinut că instanţa de apel nu a examinat motivul prin care a criticat sentinţa tribunalului, în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut, pentru că a admis capătul de cerere în pretenţii, deşi instanţa nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, că instanţa a calificat prin Încheierea din 28 noiembrie 2005 acţiunea ca fiind o revendicare mobiliară.
Critica nu este întemeiată cât timp prin acţiunea introductivă intimaţii - reclamanţi au solicitat obligarea recurentei - pârâte la restituirea unui număr de 114 panouri prefabricate sau contravaloarea acestora.
Aşa fiind, în raport de obiectul cererii şi care nu rezultă că ar fi fost modificat, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea în pretenţii şi a obligat pe pârâtă la câte 1.692 lei către reclamanţi reprezentând contravaloare panouri prefabricate.
A invocat recurenta că instanţele în mod greşit au respins excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune, deoarece în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 momentul de la care curge termenul de prescripţie este 15 iulie 2002 dată la care reclamanţii au cunoscut persoana făptuitorului R.I. şi au formulat plângere penală. Că pârâta nu a fost parte în procesul penal, aşa încât termenul de prescripţie nu poate curge de la data pronunţării hotărârii în procesul penal.
Nici această critică nu este întemeiată.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 3111 din 6 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin rămasă irevocabilă inculpatul R.I. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen. şi s-a menţionat în dispozitivul hotărârii că instanţa nu a soluţionat acţiunea civilă.
Aşa fiind, în mod legal ambele instanţe având în vedere că acţiunea civilă a pornit odată cu plângerea penală, respectiv 15 iulie 2002, dar nu a fost rezolvată în cadrul procesului penal, au stabilit că termenul de prescripţie prevăzut de art. 1 din Decretul 167/1958 începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei penale menţionate şi în raport de data formulării acţiunii 7 noiembrie 2005, aceasta nu este prescrisă.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 168 din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1407/2008. Comercial → |
|---|
