ICCJ. Decizia nr. 1443/2008. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1443/2008
Dosar nr. 4587/1/2007
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 547 din 18 mai 2005 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.V. SA Timişoara împotriva pârâtei SN R.D.R.T. Timişoara, a fost obligată pârâta la vânzarea către reclamantă a imobilului (teren şi construcţii) înscris în C.F. Timişoara, imobil ce se compune din teren în suprafaţă de 1304 mp., cota parte 1/1 teren aferent pentru discotecă plus 328,85 mp. cotă parte ½, teren aferent birouri, la preţ negociat pornind de la preţul de 98.086 euro, stabilit prin expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 168 din 12 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis apelul pârâtei SN R. SA - D.R. Timişoara în sensul că a preschimbat în tot sentinţa apelată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamantă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC G. SRL Timişoara şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.182,55 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 168 din 12 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara-Secţia comercială şi de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că reclamanta avea în componenţa acţionariatului şi pe SN R. SA, societate cu capital de stat şi în consecinţă ea nu îndeplinea condiţiile impuse de art. 6 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi anume că societatea trebuie să aibă capital integral privat.
Reclamanta nu îndeplinea condiţia privind integralitatea capitalului privat, la data manifestării de voinţă privind facilităţile oferite de Legea nr. 133/1999, pentru transformarea contractului de închiriere în contract de leasing cu clauză irevocabilă de cumpărare.
De asemenea s-a mai reţinut că instanţa de apel nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, deoarece dezbaterile au avut loc la data de 5 septembrie 2006, când s-a amânat pronunţarea, dând posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise şi că motivele de ordine publică invocate cu ocazia judecării recursului sunt nefondate.
SC T.V. SA Timişoara a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 317 şi următoarele C. proc. civ., susţinând că decizia este consecinţa unor erori materiale flagrante în soluţionarea recursului, prin confundarea unor date importante ale cauzei şi prin neobservarea unor elemente din ansamblul probator care au determinat în mod esenţial soluţia pronunţată.
Instanţa de recurs în mod eronat a reţinut că nu au fost îndeplinite prevederile art. 6 din Legea nr. 133/1999, la momentul manifestării de voinţă din partea reclamantei, în vederea cumpărării spaţiului deţinut cu contract de închiriere, deoarece la acea dată capitalul social era integral privat.
O altă eroare este aceea referitoare la constatarea nulităţii încheierilor de şedinţă, instanţa reţinând că numai o încheiere nu a fost semnată de judecător, în realitate încheierile sunt semnate doar de un judecător.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Aspectele menţionate în contestaţia în anulare, în sensul că dezlegarea dată cauzei este consecinţa unor erori materiale, prin confundarea unor date importante ale cauzei şi prin neobservarea unor elemente din ansamblul probator, nu se încadrează în sfera noţiunii de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu privesc condiţiile prevăzute în art. 317 C. proc. civ., pentru formularea unei contestaţii în anulare.
Faţă de cele de mai sus, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC G. SRL Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC T.V. SA Timişoara împotriva Deciziei nr. 1354 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 2.059,78 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G. SRL Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
