ICCJ. Decizia nr. 1465/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1465/2008
Dosar nr. 82/116/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 82/116/2007 la Tribunalul Călăraşi reclamanţii L.M. şi L.L. au chemat în judecată pârâţii B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidator judiciar A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa, şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate nulitatea absolută a SC E.S. SRL având ca date de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, numărul de înmatriculare J 51/623/1993, sediul în municipiul Călăraşi, şi administratori speciali pe cei doi reclamanţi
- să se constate nulitatea absolută a cererii introductive emisă sub nr. 2511 din 8 ianuarie 2003 prin care creditoarea B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidatorul judiciar a solicitat la Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 5/F/2003 deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva SC E.S. SRL.
- să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraş.
- să se constate că nulităţile absolute menţionate anterior au fost invocate în repetate rânduri şi în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraşi, fără a fi soluţionate.
Prin sentinţa comercială nr. 550 din 7 martie 2007 Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii L.M. şi L.L. în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidatori R.I.S. SRL şi SC P.W.B.R.S.I. Bucureşti, SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa, şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a SC E.S. SRL, ai căror asociaţi au fost, pentru motivul că aceasta nu are sediul la adresa din Călăraşi, din moment ce potrivit certificatului nr. 23736 din 6 iunie 2005 efectuat de Primăria Municipiului Călăraşi nu a existat niciodată blocul C3.
De asemenea, alt motiv al cererii reclamanţilor se referă la faptul că la numărul de înmatriculare J 51/623/1993 indicat pentru SC E.S. SRL în cererea introductivă emisă sub nr. 2511 din 8 ianuarie 2003 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi se află înmatriculată, în realitate, o altă societate comercială, SC C.L. SRL cu un alt asociat decât cei doi reclamanţi. În raport cu numărul de înmatriculare reclamanţii au solicitat şi constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor îndeplinite în dosarul de faliment nr. 5/F/2003, care privesc o altă societate decât SC E.S. SRL.
Faptul că sediul SC E.S. SRL nu este corect menţionat în actele constitutive nu constituie un motiv de nulitate prevăzut ca atare de art. 56 din Legea nr. 31/1990. Menţionarea în registrul comerţului a blocului C3 în adresa sediului SC E.S. SRL s-a făcut chiar la indicaţia asociaţilor acesteia, reclamanţii în cauză, prin actul adiţional autentificat sub nr. 478 din 25 martie 1997 de care a luat act Judecătoria Călăraşi prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. 261/S/1997 şi la data încheierii actului adiţional reclamanţii nu au solicitat anularea actului sau îndreptarea erorii privind dispozitivul hotărârii menţionate, deşi aveau legal această posibilitate. Din contractul de societate şi statutul SC E.S. SRL rezultă că reclamanţii au fost aceia care în calitate de asociaţi au indicat în modul arătat adresa sediului societăţii, aceasta constituind în acelaşi timp, la momentul respectiv şi adresa domiciliului lor. Copia adresei nr. 23736 din 6 iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Călăraşi referitoare la inexistenţa blocului C3 nu are relevanţă şi nici forţă probantă mai mare decât aceea a unui act autentic.
Capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a cererii introductive şi a celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 sunt inadmisibile, ele putând fi formulate numai în acel dosar. Ele au şi fost invocate de altfel în respectivul dosar, iar nepronunţarea judecătorului sindic asupra lor nu poate constitui motiv de formulare şi pe cale separată a cererilor respective.
Indicarea greşită a numărului de înmatriculare în cererea introductivă nu este în măsură să conducă la anularea acelei cereri sau a actelor subsecvente din dosarul respectiv întrucât procedura a privit într-adevăr pe SC E.S. SRL, fiind dovedit că aceasta este debitoarea creditorului titular al cererii introductive.
Împotriva acestei sentinţe comerciale au declarat apel reclamanţii, în termen legal, şi prin Decizia comercială nr. 408 din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi ca neîntemeiată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimata S.C. B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidatorul judiciar, ca neîntemeiată, a respins apelul declarat de apelanţii L.L. şi L.M. ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, că aceasta este neîntemeiată având în vedere nu numai că la judecata în primă instanţă intimatul respectiv a figurat în calitate de parte şi se impune în consecinţă citarea acestuia cel puţin pentru opozabilitate şi la judecata apelului, dar în apel s-au formulat expres de către apelanţi cereri împotriva acestui intimat şi indiferent de modul de soluţionare a acestora, obiectul lor nu înlătură calitatea de parte, pârât, în judecată a intimatului respectiv.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimata B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidator judiciar instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată iniţială a fost formulată de către reclamanţi persoane fizice în nume propriu, iar nu în numele SC E.S. SRL, că orice persoană interesată poate invoca nulitatea absolută şi în această postură se justifică calitatea lor procesuală activă în formularea apelului.
În legătură cu apelul propriu-zis instanţa a reţinut în ceea ce priveşte capetele de cerere privind nulitatea absolută a cererii introductive, precum şi a celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 că tribunalul nu s-a declarat necompetent în soluţionarea lor ci a reţinut în mod expres că cererile în sensul arătat puteau fi formulate doar în dosarul nr. 5/F/2003, fiind inadmisibilă formularea lor pe cale separată.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul nu a nesocotit şi manifestat lipsă de rol activ faţă de certificatele nr. 8968 din 30 mai 2005 şi nr. 23736 din 6 iunie 2005, că din formularea considerentelor sentinţei atacate nu rezultă că tribunalul s-ar fi aflat în confuzie în legătură cu înmatricularea şi adresa sediului SC E.S. SRL, şi că susţinerea nulităţii absolute cu privire la aceleaşi aspecte s-a făcut de către reclamanţii –apelanţi şi în dosarul nr. 5/F/2003.
În ceea ce priveşte susţinerea apelanţilor în sensul că procedura în dosarul nr. 5/F/2003 ar fi lovită de nulitate absolută deoarece hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost înregistrată sub nr. 1567 din 19 martie 2003 din oficiu în Registrul Comerţului este neîntemeiată, din moment ce SC E.S. SRL avându-i asociaţi pe reclamanţi este singura care a existat în mod real şi a avut calitatea de debitoare în procedura respectivă, nefiind vorba de o societate a cărei constituire să fi fost lovită de nulitate absolută.
Referitor la cererile noi formulate în apel instanţa a reţinut că nu este în măsură să analizeze aceste cereri faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii L.L. şi L.M. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în tot a apelului declarat de reclamanţi, schimbarea sentinţei comerciale nr. 550 din 7 martie 2007 a Tribunalului Călăraşi şi rejudecând cauza pe fond să se admită în tot acţiunea reclamanţilor şi să se dispună.
- constatarea nulităţii absolute (inexistenţei în fapt) a SC E.S. SRL, cu pretinsul număr de înmatriculare J 51/623/1993 şi sediul în blocul C3 din judeţul Călăraşi.
- constatarea nulităţii absolute a cererii introductive emisă sub nr. 2511 din 8 ianuarie 2003 prin care creditoarea B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidatori judiciari a solicitat la Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 5/F/2003 deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC E.S. SRL,
- constatarea că la data de 24 iunie 1993 sub nr. 51/623/1993 s-a înmatriculat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi SC C.L. SRL şi că pe strada B. nu a existat şi nu există blocul C3.
- constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor îndeplinite de judecătorul sindic în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraşi
- constatarea că toate aceste nulităţi absolute au fost invocate şi în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraşi, dar judecătorul sindic nu le-a soluţionat încălcând dreptul la apărare, liberul acces la justiţie
- constatarea nulităţii absolute a operaţiunilor efectuate de Oficiul Registrului Comerţului cu privire la deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, la dizolvarea, lichidarea şi radierea SC E.S. SRL
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că sediul indicat în actul adiţional autentificat de notarul public C.M.D. prin încheierea nr. 478 din 25 martie 1997 este fals aşa cum rezultă din adresele nr. 23736/2005 şi 11766/2006 ale Primăriei Municipiului Călăraşi; că din conţinutul acestor adrese se constată că în Municipiul Călăraşi nu a existat şi nici nu există un bloc C3 situat pe strada B., că în mod nelegal Judecătoria Călăraşi a validat acest act adiţional prin sentinţa civilă pe care a pronunţat-o în dosarul nr. 261/S/1997, aplicând menţiunea că este definitivă; că s-a emis un nou certificat de înmatriculare pentru un sediu fals (inexistent în fapt), Călăraşi; că la data de 15 august 2002 R.I.S. SRL şi SC P.B.R.S. I., lichidatori ai B. SA, Agenţia Ialomiţa, au vândut silit fără încuviinţarea instanţelor de judecată şi cu încălcarea legii imobilul din comuna Roseţi, judeţul Călăraşi proprietatea SC E.S. SRL, actul de adjudecare din 15 august 2002 întocmit în dosarul nr. 25/69/2001 de executorul bancar fiind lovit de nulitate absolută, că în procedura de executare silită au fost pronunţate: încheierea din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Călăraşi, Decizia civilă nr. 81/A/2002 a Tribunalului Călăraşi, Decizia nr. 940/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Decizia nr. 237/2001 a Curţii de Apel Bucureşti, sentinţa civilă nr. 3347/1999 a Judecătoriei Călăraşi; că la data de 12 iunie 2002 aceiaşi lichidatori ai B. SA, Agenţia Ialomiţa, au vândut silit, fără încuviinţarea instanţelor de judecată cu încălcarea prevederilor legale [art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.] imobilul din comuna Unirea, judeţul Călăraşi, proprietatea SC E.S. SRL şi în acest sens executorul bancar a întocmit în dosarul de executare nr. 4259/2000 actul de adjudecare din 12 iunie 2002, lovit de nulitate absolută şi au fost pronunţate: încheierea din 21 noiembrie 2000 de Judecătoria Călăraşi, Decizia civilă nr. 515/A/2001 a Tribunalului Călăraşi, Decizia civilă nr. 440 din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, că la cererea lichidatorilor judiciari ai B. SA, Agenţia Ialomiţa, biroul de executori judecătoreşti în lipsa unui titlu executoriu au vândut silit un apartament cu 2 camere, proprietatea celor două persoane fizice şi un al doilea apartament cu 4 camere; că şi SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa, a păgubit SC E.S. SRL, pronunţându-se sentinţa civilă nr. 689/F/1999 a Tribunalului Ialomiţa, Decizia nr. 822/2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Decizia civilă nr. 6210/2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială; că la data de 27 mai 2005 prin sentinţa comercială nr. 386 pronunţată în dosarul nr. 5/F/2003 Tribunalul Călăraşi a dispus intrarea în faliment a SC E.S. SRL; că la 31 martie 2006 prin sentinţa nr. 326 Tribunalul Călăraşi a dispus închiderea falimentului SC E.S. SRL, dizolvarea şi radierea de la Registrul Comerţului; că nici una dintre hotărârile pronunţate în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraşi nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României şi că Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Călăraşi nu le-a comunicat nici o încheiere a judecătorului delegat prin care s-a dispus efectuarea unei menţiuni în registrul comerţului împotriva SC E.S. SRL; că în mod nelegal nu au fost luate în discuţie cererile formulate în apel.
Recurenţii-reclamanţi au anexat înscrisurile menţionate în cuprinsul motivelor de recurs.
Intimata B. SA, Agenţia Ialomiţa, prin lichidatori judiciari a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La data de 8 aprilie 2004 recurenţii-reclamanţi au depus note scrise, extrase din Legea nr. 26/1990, Legea nr. 12/1998, chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil hotărârilor instanţelor de apel prin care se păstrează în întregime soluţia atacată prin respingerea apelului, întrucât în această situaţie instanţa neschimbând soluţia nu rejudecă cererea de chemare în judecată pentru a acorda mai mult sau mai puţin decât s-a cerut sau a nu se pronunţa asupra vreunuia din capetele de cerere.
Instanţa de apel s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost învestită.
Referitor la cererile reclamanţilor-apelanţi formulate în apel astfel: disjungerea capetelor de cerere privind constatarea nulităţii absolute a cererii introductive şi a celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 şi trimiterea lor spre rejudecare în acel dosar la Tribunalul Călăraşi; constatarea încălcării în dosarul nr. 5/F/2003 a dreptului reclamanţilor la apărare, a accesului liber în justiţie şi a dreptului la un proces echitabil; constatarea nulităţii absolute a înmatriculării SC E.S. SRL cu datele de înmatriculare menţionate anterior; obligarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului la restabilirea în Registrul Comerţului a situaţiei anterioare înregistrării nr. 1567 din 19 martie 2003, instanţa de apel a apreciat corect că aceste cereri apar ca nelegale în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate pentru prima dată în faţa instanţei de apel.
În cauză nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. hotărârea instanţei de apel cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, oferind posibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei ei.
Instanţa de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost argumentat în dezvoltarea în fapt a recursului pentru a face posibil controlul judiciar, încât se va respinge.
Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci dacă: a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6); b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii incapabili la data constituirii societăţii; c) obiectul de activitate al societăţii este ilicite sau contrar ordinii publice; d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii; e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate, aportul asociaţilor sau capitalul social subscris; g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii societăţii comerciale E.S. SRL se apreciază că nu este întemeiat întrucât motivele invocate de reclamanţi nu pot fi încadrate în motivele de nulitate prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990.
Ca atare indicarea greşită a sediului societăţii nu constituie motiv de nulitate al acesteia, asociaţii având posibilitatea legală de a cere Oficiului Registrului Comerţului îndreptarea erorii materiale în discuţie.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a cererii introductive nr. 2511 din8 ianuarie 2003 formulată de creditoarea B. SA, Agenţia Ialomiţa prin lichidatori, ce formează obiectul dosarului nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călăraşi, precum şi constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor îndeplinite în acest dosar în mod corect instanţa de apel a reţinut că cererile în sensul arătat puteau fi formulate doar în dosarul nr. 5/F/2003, fiind inadmisibilă formularea lor pe cale separată.
De altfel, instanţele în mod întemeiat au reţinut că indicarea în mod greşit în cererea pentru declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 de către creditoarea B. SA, Agenţia Ialomiţa, a numărului de înmatriculare al debitoarei SC E.S. SRL nu este în măsură să conducă la anularea cererii introductive şi a celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 întrucât aceste acte privesc în calitate de debitor pe SC E.S. SRL, având numărul real de înmatriculare J 51/628/1992 şi care este SC E.S. SRL şi nu SC C.L. SRL, făcându-se dovada că SC E.S. SRL este debitor faţă de creditorii în cauză.
Instanţa de apel a apreciat corect că omisiunea soluţionării de către judecătorul sindic a acestor cereri era în măsură să determine din partea reprezentanţilor societăţii demersurile procesuale corespunzătoare în cadrul procedurii constituind obiectul dosarului nr. 5/F/2003, iar nu formularea acţiunii în constatarea nulităţii absolute în mod separat, chiar şi după închiderea procedurii respective, astfel că nu se pune problema încălcării dreptului la apărare, a liberului acces la justiţie.
În recurs recurenţii au formulat cereri noi astfel: de constatare a nulităţii absolute a operaţiunilor efectuate de Oficiul Registrului Comerţului cu privire la deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, dizolvarea, lichidarea şi radierea SC E.S. SRL; de constatare a nulităţii actelor săvârşite în procedura executării silită pornite de creditoarele B. SA, prin lichidatori judiciari şi SC A.R.A. SA, sucursala Ialomiţa, însă acestea apar ca fiind nelegale în raport de art. 316 C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate în recurs.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat, încât hotărârea recurată nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
În consecinţă Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul declarat de reclamanţii L.M. şi L.L. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii L.M. şi L.L. împotriva deciziei nr. 408 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1464/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1935/2008. Comercial → |
|---|
