ICCJ. Decizia nr. 1457/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1457/2008
Dosar nr. 5014/2/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 200.
Deliberând asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5014/2/2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, contestatorul M.D.C. a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. solicitând pe calea contestaţiei la executare anularea executării silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1479 din 20 iulie 2006 şi anularea Ordinului A.V.A.S. în ceea ce priveşte înfiinţarea popririi asupra conturilor contestatorului.
În motivarea contestaţiei se susţine că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. VN 23 din 27 decembrie 1999 contestatorul a achiziţionat un număr de 420.719 acţiuni, reprezentând 63,77 % din valoarea capitalului social al SC S. SA Focşani în schimbul preţului de 13.414.850 lei din care suma de 12.744.107.500 lei plătibilă în 4 rate anuale în perioada 27 decembrie 2000 -27 decembrie 2003.
Prin sentinţa comercială nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 1812/2001 contestatorul a fost obligat să plătească intimatei A.V.A.S. suma de 3.788.185.954 lei vechi reprezentând prima rată scadentă şi penalităţi aferente, iar ulterior prin notificarea nr. SG 146 din 17 ianuarie 2003 intimata A.V.A.S. a denunţat în mod unilateral contractul pentru neplata ratelor 2 şi 3 făcând aplicarea pactului comisoriu de gradul IV stipulat la art. 5.9 din contract.
Se susţine că obligaţia de plată a sumei de 3.788.185.954 lei vechi s-a stins ca efect al rezoluţiunii contractului, astfel că intimata A.V.A.S. nu mai are nici o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva contestatorului şi că prin sentinţa comercială nr. 844 din 7 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 2482/2005 a fost respinsă acţiunea A.V.A.S. de obligare a contestatorului la plata de daune interese ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 44 şi urm. din OUG nr. 51/1998.
Prin sentinţa comercială nr. 156 din 22 august 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul M.D.C. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în mod legal s-a trecut la executarea silită prin poprire asupra conturilor contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în condiţiile în care acest titlu nu a fost desfiinţat şi nici nu s-a depăşit termenul de prescripţie pentru punerea în executare.
Împotriva acestei sentinţe în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs contestatorul M.D.C. invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., art. 48 din OUG nr. 51/1998 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare silită începută în temeiul sentinţei comerciale nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în consecinţă anularea executării silite şi anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 1479 din 20 iulie 2006 în ceea ce priveşte înfiinţarea popririi asupra conturilor contestatorului M.D.C. deschise la „toate filialele, sucursalele şi agenţiile instituţiilor de credit, definite potrivit legii".
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nu poate avea ca efect stingerea obligaţiei de plată a primei rate scadente din preţ, nesocotind astfel dispoziţiile art. 1021 C. civ., că instanţa de fond apreciind ca legală executarea silită începută în temeiul sentinţei civile nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a nesocotit dispoziţiile art. 379 C. civ., creanţa de 378.818,60 RON pentru care A.V.A.S. a început executarea silită nu mai îndeplineşte condiţiile de certitudine, lichiditate şi exigibilitate ca şi premise necesare declanşării procedurii execuţionale.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Examinând criticile invocate de contestator din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar şi ale dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanţa a reţinut o stare de fapt corectă pe baza probelor administrate şi a făcut o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, art. 1021 C. civ., art. 379 C. proc. civ.
În mod întemeiat instanţa a apreciat că s-a început legal executarea silită prin poprire în baza ordinului de poprire nr. 1479 din 20 iulie 2006 emis de A.V.A.S. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 10960 din 13 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în condiţiile în care sumele prevăzute în titlu nu au fost achitate de către contestator.
Titlul executoriu nu a fost desfiinţat şi nici nu s-a depăşit termenul de prescripţie pentru punerea în executare a acestuia, încât creanţa care face obiectul ordinului de poprire emis de A.V.A.S. este certă lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile instituite de art. 379 C. proc. civ.
Nu poate fi reţinută apărarea contestatorului că a intervenit o cauză de stingere a obligaţiei de plată.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că desfiinţarea (ulterior pronunţării sentinţei nr. 10960/2002 a Tribunalului Bucureşti) contractului în baza pactului comisoriu expres de gradul IV ca urmare a neplăţii la scadenţă a ratelor 2 şi 3 din contract nu poate avea ca efect stingerea obligaţiei de plată a primei rate scadente, deoarece obligaţia este impusă contestatorului printr-un titlu executoriu valabil.
Rezoluţiunea are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, însă acest efect nu anulează o sentinţă pronunţată în temeiul legii şi care a devenit titlu executoriu, astfel că instanţa de fond, nu a nesocotit dispoziţiile art. 1021 C. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de contestatorul M.D.C. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.D.C. împotriva sentinţei civile nr. 156 din 22 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1454/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1461/2008. Comercial → |
|---|
