ICCJ. Decizia nr. 1454/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1454/2008
Dosar nr. 427/43/2008
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3228 din 28 decembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 825/2006 Tribunalul Comercial Mureş a respins excepţia privind nulitatea absolută a contractului de asigurare nr. 065519/2004, a admis cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantul M.V. împotriva pârâtei SC A.R.A. SA, sucursala A. SA Mureş şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 128.784 lei. La această sumă urmând să se calculeze dobânzile legale aferente începând cu data de 30 decembrie 2005 şi până la achitarea integrală a sumei. Pârâta a fost obligată de asemenea la plata sumei de 4328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit contractului de asigurare facultativă seria CA nr. 065519 încheiat la data de 30 aprilie 2004, între părţile litigante, reclamantul şi-a asigurat o producţie pomicolă medie la hectar de 20.000 kg, pe o suprafaţă de teren de 10 ha. Conform consemnărilor din contract, perioada de acoperire a asigurării era cuprinsă între 5 mai 2004 şi 30 decembrie 2004.
La data de 5 mai 2004, reclamantul a adus la cunoştinţa asiguratorului despre producerea riscului asigurat şi în baza clauzelor din contract asiguratorul a calculat şi a achitat reclamantului asigurat suma de 25.200 lei cu titlu de despăgubiri. Pentru anul 2005, între aceleaşi părţi s-a încheiat contractul de asigurare facultativă seria CA nr.0011993 din 30 mai 2005 şi conform acestui contract producţia pomicolă medie asigurată a fost de 30.000 kg/ha obţinută pe o suprafaţă de 14,52 ha, perioada asigurată fiind 4 iunie 2005-31 octombrie 2005.
La data de 6 iunie 2005, reclamantul a anunţat producerea la data de 5 iunie 2005 a riscului asigurat şi a fost întocmit dosarul pentru daune, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit la suma de 40.632 lei.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, asiguratul a avut în vedere o producţie medie de 18.333 kg la hectar iar din suma cuvenită a scăzut suma de 25.000 lei plătită pentru anul 2004, pe motiv că această sumă nu i se cuvenea reclamantului întrucât riscul asigurat s-a produs în afara perioadei asigurate.
Reclamantul prin acţiunea dedusă judecăţii a contestat compensarea iar prima instanţă a apreciat că aceasta s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 36/1995 întrucât compensarea este posibilă numai între despăgubirile datorate în baza unor contracte aflate în executare şi nu în baza unui contract încetat.
Iar, în situaţia în care, pârâta a apreciat că suma de 25.000 lei achitată reclamantului reprezintă o plată nedatorată, avea deschisă calea unei acţiuni în restituire şi în nici un caz nu putea să procedeze la compensare.
În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirilor aferente anului 2005, tribunalul a constatat că reclamantul contestă producţia medie la hectar avută în vedere de către pârâtă, iar producţia de mere declarată ca fiind realizată în anul 2004, a fost de 18.333 kg, însă producţia a fost afectată de calamităţi şi în această situaţie se impunea ca la modalitatea de calcul a despăgubirilor să se aibă în vedere producţia de mere realizată în zonă.
Aceste susţineri ale reclamantului au fost însuşite şi de către prima instanţă, care a apreciat că în cauză se impunea aplicarea clauzei cuprinsă la pct. 9 teza II din contract, în sensul că se impunea ca despăgubirile ce i se cuvin reclamantului să fie calculate în raport de producţia medie de mere realizată în anul 2004 în zona în care deţinea livadă şi reclamantul, având în vedere că în acea zonă producţia a fost afectată de calamităţi.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate de către reclamant, prima instanţă a mai reţinut şi faptul că evenimentele asigurate de către reclamant prin contractul de asigurare s-au produs şi aceste evenimente au influenţat negativ producţia de mere obţinută de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.R.A. SA, sucursala A. SA Târgu Mureş, solicitând schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Prin Decizia nr. 46/A din 29 iunie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul M.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei, în esenţă, că în cauză au fost depăşite limitele compensării prevăzute de art. 18 din Legea nr. 136/1995, fără a fi întrunite condiţiile înscrise în art. 1144 C. civ. vizând compensarea legală, motiv pentru care corect tribunalul a eliminat compensarea, cu obligarea reclamantului la plata integrală a sumei calculată cu titlu de despăgubiri conform contractului de asigurare; în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirilor, în baza contractului de asigurare nr. C.A. 001 1993/2005, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a cauzei înscrisă în contract la pct. 9 teza a II-a şi cum reclamantul nu a făcut dovada calcului real al producţiei medii de mere, ce ar fi putut-o obţine în ultimii 3 ani, s-a luat în calcul ca producţia medie obţinută să fie raportată la cea realizată în livezile din acea zonă şi neafectată de calamităţi. Au fost înlăturate, ca nedovedite, susţinerile pârâtei în sensul că reclamantul a dat dovadă de neglijenţă în întreţinerea fermei pomicole.
În contra celei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii reclamantului, invocând ca temei de casare pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta susţine, în esenţă, că nu s-au avut în vedere clauzele înscrise în contractul de asigurare, art. 9.1 şi art. 9.2, în cauză nu operează compensarea prevăzută de art. 1144, C. civ., că instanţa trebuia să constate rezilierea contractului de asigurare, situaţie în care nu datorează suma de 25.200 lei; menţiunea făcută pe contract privind perioada asigurată 5 mai 2004-30 octombrie 2004 este o greşeală materială şi în contradicţie cu prevederile art. 7.1 din Contract.
Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere procentul de realizare a producţiei din risc neasigurat, determinat de neluarea măsurilor de combatere a efectelor produse de grindină pentru cicatrizarea rănilor provocate fructelor cât şi a lucrărilor de întreţinere a solului şi însuşit de reclamant prin semnarea procesului-verbal, aspecte dovedite cu înscrisuri şi fotografiile depuse la dosar. În atare situaţie, valoarea despăgubirilor datorate în temeiul contractului de asigurare poate fi de 75.522,44 lei şi nu de 103.584 lei, cât a solicitat reclamantul.
Şi, în sfârşit, recurenta arată că greşit a fost obligată la plata dobânzilor legale de la data de 30 decembrie 2005 până la achitarea integrală a sumei, întrucât acestea nu au fost cuantificate şi nu s-a achitat taxă judiciară de timbru aferentă.
Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 1144 C. civ. compensaţia operează de drept, în puterea legii, şi chiar când debitorii n-ar şti nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cotităţilor lor respective, iar dispoziţiile înserate în art. 969 din acelaşi cod prevăd că, convenţiile legal făcute de părţi au putere de lege. Iar prin art. 18 din Legea nr. 136/1995 asiguratorul are dreptul la a compensa primele ce i datorează până la sfârşitul anului de asigurare în temeiul oricărui contract, orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului, astfel că limitele compensării pot opera între prima de asigurare ce i se datorează asiguratorului cu indemnizaţiile cuvenite asiguratului.
Coroborând textele de lege enunţate, corect s-a constatat de către celelalte instanţe că pârâta nu a respectat această limită de compensare şi a procedat la o compensare între o plată nedatorată şi indemnizaţiile ce i se cuveneau reclamantului, în baza contractului de asigurare încheiat pentru producţia de mere aferentă anului 2005.
De asemenea, va fi înlăturată şi critica vizând compensarea prevăzută de art. 1144 C. civ., întrucât aşa cum rezultă din actele dosarului, nu operează condiţiile compensării, creanţa invocată de pârâtă nefiind certă.
În mod corect instanţa de apel a apreciat că prin compensarea efectuată de către asigurator, în speţă pârâta, prin reţinerea sumei de 25200 RON, acordată în baza contractului a încetat în anul 2004, s-a avut în vedere cuantumul indemnizaţiei de asigurare stabilite, în temeiul contractului de asigurare în fiinţă în anul 2005; procedând în acest fel, reclamanta a încălcat prevederile art. 18 din Legea nr. 136/1995, situaţie ce a determinat modificarea unilaterală a clauzelor contractului de asigurare aferent anului 2005.
Astfel, pârâta a procedat la compensarea aşa zise plăţi nedatorate în cuantum de 25.200 lei cu indemnizaţia ce i se cuvenea reclamantului, în temeiul contractului de asigurare nr. 0011993/2005, cu depăşirea limitelor compensării prevăzută de art. 18 din Legea nr. 136/1995 şi fără să fie întrunite condiţiile compensării prevăzută de art. 1144 C. civ., situaţie stabilită corect de instanţe, care au înlăturat această compensare, întrucât au fost încălcate clauzele contractuale, consfinţite de părţi conform art. 969 C. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte nu îndeplinea condiţiile înserate în art. 1144C. civ., coroborate cu art. 18 din Legea nr. 136/1995; din cele expuse a rezultat că pârâta a compensat indemnizaţia achitată în temeiul unui contract a cărei executare a încetat cu indemnizaţia în temeiul altui contract, aşa încât pârâtei nu i se cuvin contravaloarea despăgubirilor în sumă de 25.200 RON, aferente anului 2005. Trebuie de precizat cu privire la acest tip de compensare că pot fi compensate doar creanţele certe, cuprinse într-un titlu executoriu recunoscut şi opozabil părţilor.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că, contractul de asigurare nr. 005519/2004 intra în vigoare la data de 6 mai 2005, după 5 zile de la data când s-a plătit asiguratorului prima de asigurare, va fi înlăturată ca nefondată, întrucât nerespectarea cauzelor contractuale s-a datorat în exclusivitate de culpa pârâtei.
Astfel, conform acestui contract în art. 7.1 s-a statuat că asigurările intră în vigoare după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au îndeplinit cumulativ următoarele condiţii: s-au plătit asiguratorului primele de asigurare în numerar, sau, după caz, prima rată a acestora, s-a încheiat contractul de asigurare şi s-a efectuat inspecţia de risc.
Urmare a acestor clauze, asiguratorul a apreciat că la data producerii riscului asigurat, 5 mai 2005, contractul de asigurare nu-şi producea efectele întrucât la art. 7.1. din acest act perioada asigurată începea la 6 mai 2005, şi, în consecinţă pârâta a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 136/1995, compensând suma de 25.200 lei, acordată în baza contractului de asigurare ce a încetat în anul 2004 cu suma de 40.632 lei datorată în temeiul contractului de asigurare în fiinţă în anul 2005, contravaloarea despăgubirii datorate în dosarul de daune aferent.
Susţinerea recurentei că în momentul producerii riscului contractul de asigurare pe anul 2005 era reziliat de drept, nu poate fi primită, întrucât eroarea materială de care face vorbire era consemnată, precizată pe poliţa de asigurare, 5 mai 2004-30 octombrie 2004, situaţie în care, legal a apreciat instanţa că în cazul unei plăţi nedatorate, pârâta avea îndemână o acţiune în justiţie întemeiată de art. 992 C. civ., or, aceasta nu a făcut decât să invoce anumite nereguli, care în fapt au determinat încălcarea clauzelor contractuale.
De asemenea, instanţele au făcut o interpretare corectă în aplicarea prevederilor art. 9.1 teza a II-a din contract şi, prin urmare cuantumul despăgubirilor datorate în baza contractului de asigurare de către asigurător trebuia să se raporteze la valoarea producţiei asigurate de 30 to/ha şi gradul de distrugere aferent riscurilor asigurate fără să se diminueze cu riscurile neasigurate, astfel încât diferenţa de despăgubiri solicitată a fost de 103.584 lei, cum legal au stabilit celelalte instanţe.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dobânzi, urmează să fie respinse, ca nefondate, întrucât în mod legal au fost constatate ca daune moratorii pentru prejudiciul suportat de către reclamant ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de recurenta-pârâtă prin contractul de asigurare nr. 005519/2004 precum şi reţinerea nejustificată a contravalorii despăgubirii achitate de către aceasta în baza contractului nr. 005519/2004 din despăgubirea stabilită pentru contractul nr. 0011993/2005. Acestea au fost stabilite la plata sume de 128.748 lei, de la data scadenţei şi exigibilităţii plăţii acestei sume, respectiv de la data de 30 decembrie 2005 şi până la achitarea integrală.
În consecinţă, Înalta Curte constată motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt incidente în cauză, situaţie în care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.R.A. SA, sucursala Mureş, împotriva deciziei nr. 46/A din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1457/2008. Comercial → |
|---|
