ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1518/2008
Dosar nr. 4025/83/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 74 din 22 februarie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de SC T. SRL Ciuperceni; a respins acţiunea comercială a reclamantei SC S.F. SA Satu Mare împotriva pârâtei SC T. SRL pentru constatarea rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare nr. 54 din 11 decembrie 2002 şi evacuare; a admis acţiunea pârâtei – reclamante SC T. SRL împotriva reclamantei - pârâte SC S.F. SA şi în consecinţă a constatat că în temeiul Procesului – Verbal de licitaţie nr. 15 din 30 octombrie 2002 şi a contractului de vânzare - cumpărare nr. 54 din 11 decembrie 2002, pârâta – reclamantă a cumpărat de la reclamanta – pârâtă imobilul „SECŢIUNEA C.U.M.C.T.F. Satu Mare" căruia în natură îi corespunde teren intravilan cu o casă supraedificată, imobil înscris în C.F. 57210 Satu Mare sub nr. top.13185/6/a, 13185/8, 13182/11/a, 13182/14/a, 13196/3 şi 13197/2, terenurile însumând suprafaţa de 2.891 mp, iar casa este amplasată pe parcela cu nr. top.13196/3 cu suprafaţa de 511 mp, imobile ce sunt identificate prin schiţa plan avizată de A.N.C.P.I. – O.C.P.I. Satu Mare cu nr. 229 din 2 martie 2006 şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre; a dispus înscrierea drepturilor dobândite în proprietate de SC T. SRL în C.F. potrivit documentaţiei tehnice menţionate; a obligat reclamanta - pârâtă SC S.F. SA să plătească pârâtei – reclamante SC T. SRL suma de 194,60 lei, cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 134 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul declarat de apelanta - reclamantă SC S.F. SA împotriva sentinţei primei instanţe pe care a modificat-o, în parte, în sensul admiterii, în parte, a acţiunii pârâtei – reclamante SC T. SRL şi respingerii cererii în privinţa dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.891 mp, aferent construcţiei cumpărate prin Procesul – Verbal de licitaţie nr. 15/2002 şi contractul de vânzare - cumpărare nr. 54/2002 şi înscrierii în C.F. a acestui drept pe seama pârâtei – reclamante, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, compensând cheltuielile de judecată în apel şi obligând partea apelantă să plătească intimatei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a admis în mod corect excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta SC T. SRL, termenul general de prescripţie, de 3 ani, calculat între data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, 11 decembrie 2002 şi data introducerii la Tribunalul Satu Mare a cererii de constatare a rezoluţiunii acestuia, 7 iunie 2006, fiind depăşit, instanţa de apel apreciind, ca nefondate, apărările reclamantei privitoare la suspendarea cursului prescripţiei, dreptul de administrare a societăţii, reclamante subzistând şi în situaţia în care aceasta se afla în reorganizare.
Instanţa de apel a mai reţinut că, urmare adjudecării la licitaţia organizată de administratorul judiciar, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 54 din 11 decembrie 2002, pârâta a adjudecat numai „casa", pentru suma de 1.829 dolari S.U.A., fără terenul aferent în suprafaţă de 2.891 mp.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs atât reclamanta SC S.F. SA cât şi pârâta SC T. SRL.
- Referitor la recursul formulat de către reclamanta SC S.F. SA, temeiul de drept al acestuia îl constituie art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 180 – art. 184 C. proc. civ., în legătură cu falsul sesizat de către această parte litigantă în Procesul – Verbal de compensare, acesta nefiind semnat de pârâtă; a apreciat eronat asupra efectuării plăţii, în fapt, plata diferenţei de preţ neefectuându-se; a considerat nelegală menţinerea de către instanţa de apel a soluţiei de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de partea potrivnică.
- Privitor la recursul formulat de către pârâta SC T. SRL, temeiul de drept al acestuia îl constituie art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta – pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit obiectul Procesului – Verbal de licitaţie nr. 15 din 30 octombrie 2002 şi al contractului de vânzare - cumpărare nr. 54 din 11 decembrie 2002, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului fiind obţinut în anul 2005, ulterior datei Procesului – Verbal şi a contractului, acest certificat confirmând, numai, un drept real, fără a avea valoarea juridică a unui titlu constitutiv de drept real, rolul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului constând în confirmarea intrării terenului respectiv în proprietatea reclamantei SC S.F. SA prin efectul art. 20 (2) din Legea nr. 15/1990, nefiind dobândite cu alt titlu.
Recurenta – pârâtă a mai arătat că a participat la licitaţie urmărind cumpărarea terenului aferent construcţiei, nicidecum pentru a achiziţiona construcţia lipsită de valoare economică şi de utilitate practică, preţul de adjudecare incluzând şi valoarea de circulaţie a terenului, aspecte nereţinute de instanţa de apel.
În opinia recurentei – pârâte, construcţia şi terenul erau elemente ale activului patrimonial al reclamantei SC S.F. SA, aflată în stare de insolvenţă.
Recurenta – pârâtă a mai menţionat că vânzarea terenului prin licitaţie s-a făcut sub condiţia suspensivă a confirmării reclamantei asupra terenului prin certificat de atestare, subliniind că la momentul licitaţiei şi al perfectării contractului de vânzare – cumpărare, terenul era deja în proprietatea reclamantei, în baza art. 20 (2) din Legea nr. 15/1990.
Recurenta – pârâtă a apreciat, de asemenea, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 969 (1) C. civ., în sensul că, cum potrivit Procesului – Verbal de licitaţie, reprezentantul SC T. SRL, societatea, recurentă – pârâtă, a licitat şi a obţinut secţiunea „c" rezultă că obiectul contractului de vânzare - cumpărare constă în ceea ce s-a licitat, respectiv, terenul în suprafaţă de circa 2900 mp plus casa existentă pe acel teren, care, de altfel, este expres menţionat în art. 1 din contract.
Recurenta – pârâtă a opinat, în concluzie, că instanţa de apel a procedat la o interpretare eronată a Procesului – Verbal de licitaţie şi a contractului de vânzare – cumpărare, prin încălcarea dispoziţiilor art. 977 – art. 985 C. civ.
Recursul reclamantei este nefondat.
Invocând motivul prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta – reclamantă a apreciat, aşadar, încălcarea de către instanţa de apel a formelor de procedură sancţionate de art. 105 alin. (2) din evocatul Cod cu nulitatea, făcând referire la inaplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 180 – art. 184 C. proc. civ., asupra declarării Procesului – Verbal de compensare ca fals de către apelanta – reclamantă.
Examinarea judecăţii apelului, în integralitatea sa, prin prisma acestui motiv de recurs, conduce la constatarea respectării întocmai de către instanţa de apel a procedurii reglementate de dispoziţiile art. 180 – art. 184 C. proc. civ., după cum urmează:
- prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea a dispus amânarea judecăţii la 25 septembrie 2007 pentru ca intimata - pârâtă SC T. SRL să prezinte originalul Procesului – Verbal de compensare nr. 3303 din 6 decembrie 2002.
- instanţa de apel, după primirea înscrisului solicitat, în original, a procedat la verificarea de scripte, după care, considerând lămurită cauza a închis faza probatorie, astfel cum rezultă din conţinutul consemnărilor din încheierea de şedinţă din data de 25 septembrie 2007.
Aşadar, cum instanţa de apel a răspuns cerinţelor art. 180 – art. 184 C. proc. civ., contrar susţinerilor recurentei – reclamante, motivul de recurs circumscris pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., nu îşi găseşte incidenţa în speţă.
Afirmaţiile recurentei – reclamante potrivit cărora în mod eronat instanţele au reţinut efectuarea plăţii preţului, prin achitarea avansului la data derulării licitaţiei, precum şi prin plata diferenţei de preţ, conform precitatului Proces – verbal de compensare nu pot fi circumscrise în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, acestea vizând modul de interpretare a probelor în cauză, motiv ce nu mai poate fi analizat în această cale de atac din perspectiva precitatului text legal.
Nici critica vizând menţinerea în apel a soluţiei date de prima instanţă în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, încadrată în motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât instanţa de fond a fost învestită de către reclamantă să constate rezoluţiunea contractului şi să dispună evacuarea pârâtei, cererea fiind înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 7 iunie 2006, iar contractul în litigiu fiind încheiat la data de 11 decembrie 2002, aspecte, în considerarea cărora, în mod corect, instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi a nesocotit aplicabilitatea art. 13 din precitatul act normativ şi, deopotrivă, a art. 47 din Legea nr. 85/2006. cerinţele acestora din urmă nefiind întrunite în speţă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Este de observat că, deşi a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta – pârâtă nu a dezvoltat acest motiv spre a putea fi analizat; mai mult, nici critica referitoare la greşita interpretare de către instanţa de apel a obiectului Procesului – Verbal de licitaţie şi a contractului de vânzare – cumpărare nu mai poate fi valorificată în această cale de atac, în raport cu redactarea art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, o atare critică vizând modul de interpretare a probelor administrate în cauză; în fine, cum, prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, deopotrivă, dispoziţiile art. 969 şi ale art. 977 – art. 985 C. civ., pretinse a fi fost încălcate de către instanţa de apel nu au constituit fundamentul juridic al deciziei atacate şi nu îşi găsesc incidenţa în speţă, faţă de obiectul cererii dedusă judecăţii, nu se poate reţine nici această critică spre a induce aplicarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză de recurenta – pârâtă SC T. SRL, ca nefondat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., recursul declarat în cauză de reclamanta SC S.F. SA va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SRL Ciuperceni, împotriva deciziei nr. 134 din 2 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.F. SA Satu Mare, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1519/2008. Comercial → |
|---|
