ICCJ. Decizia nr. 1531/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1531/2008
Dosar nr. 243/86/2005
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la data de 2 decembrie 2004, reclamanta SC B.T.T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.P.I. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat între părţi, din culpa pârâtei, să dispună evacuarea pârâtei din activul asociat şi să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 6.136 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare cotă asociere.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 969 şi 1073 C. civ. În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta a solicitat instanţei să constate că rezilierea contractului încheiat între părţi se poate face numai prin prisma dispoziţiilor contractuale, să dispună sistarea stării de participaţie, conform art. 11 pct. 2 din contract şi să constate dreptul de retenţie al pârâtei asupra imobilelor supuse contractului, până la sistarea stării de coparticipare.
Prin sentinţa nr. 4638 din 28 decembrie 2006, în urma declinării competenţei materiale, Tribunalul Suceava a admis acţiunea, a constatat rezilierea contractului şi a obligat pârâta la plata sumelor de bani solicitate.
Prin Decizia nr. 92 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că, aşa cum rezultă din dosar, la termenul de judecată din 19 ianuarie 2005, pârâta – apelantă a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate că rezilierea contractului în discuţie se poate dispune numai în baza dispoziţiilor contractului, să se dispună sistarea stării de participaţie şi să se instituie un drept de retenţie asupra imobilelor supuse contractului.
Cum prin sentinţa apelată, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, aspect invocat indirect prin motivele de apel şi care constituie o necercetare a fondului pricinii, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., vătămarea procesuală nu poate fi îndreptată decât prin desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 104 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, deşi nu s-a invocat expres un motiv de apel în acest sens, instanţa de apel reţine totuşi, în considerentele deciziei de casare că, în mod indirect, apelanta a criticat hotărârea şi sub aspectul nepronunţării de către instanţa de fond asupra cererii reconvenţionale, încălcând art. 292 C. proc. civ.
Instanţa de apel a încălcat, totodată, şi principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 127 şi 128 C. proc. civ., prin pronunţarea asupra unui motiv de apel suplimentar, nepus în discuţia părţilor.
Recursul este nefondat.
În primul rând se constată din dezvoltarea motivului de recurs că recurenta a intenţionat să facă referire, în realitate, la incidenţa dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., raportarea la art. 104 alin. (2) C. proc. civ., fiind evident doar rezultatul unei erori materiale, textul sus, evocat vizând o altă situaţie decât cea invocată de parte.
Aşa fiind, plecând de la pretinsa încălcare a formelor de procedură prevăzute de art. 292 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se constată că instanţa de apel s-a pronunţat în limitele motivelor apelului, neputându-se, deci, reţine o încălcare a regulii efectului devolutiv al apelului potrivit căruia nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat.
Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere principală şi cu o cerere reconvenţională prin care s-a solicitat de către fiecare parte rezilierea contractului, din culpa celeilalte părţi, iar instanţa de fond a admis cererea principală şi a dispus rezilierea contractului, din vina pârâtei, fără a se pronunţa şi asupra cererii reconvenţionale.
În apel, pârâta a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii din perspectiva culpei arătând că este de acord cu rezilierea din culpa reclamantei, ceea ce se constituie evident într-o critică în legătură tocmai cu obiectul şi judecata cererii sale reconvenţionale nefiind posibilă rezilierea din culpa reclamantului, în cadrul cererii acestuia, cerere reconvenţională asupra căreia însă instanţa de fond nu s-a pronunţat. Or, instanţa de apel deşi prin efectul devolutiv al apelului se consideră învestită de plin drept cu întregul litigiu, aceasta nu ar fi putut, în cauză, analiza motivele de apel decât dacă prima instanţă ar fi abordat fondul ambelor cereri, ceea ce nu s-a făcut şi a condus astfel la aplicarea art. 297 C. proc. civ., desfiinţarea şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Nu se poate reţine, astfel, nici încălcarea art. 127 şi 128 C. proc. civ., în sensul că s-ar fi nesocotit principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, deoarece nu este vorba de un motiv de apel ridicat, din oficiu, ci de determinarea limitelor reale ale învestirii, instanţa de apel acordând cuvântul părţii care avea posibilitate să depună întâmpinare şi să se facă toate apărările în legătură cu conţinutul criticilor efectiv aduse.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 92 din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1542/2008. Comercial → |
|---|
