ICCJ. Decizia nr. 1513/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1513/2008
Dosar nr. 21.193/3/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3763 din 29 mai 2006, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A.P. Bucureşti, având ca obiect obligaţia de a face, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 1125 din 29 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta SC A.N.B. SA să monteze un contor pasant pentru separarea consumului de apă al blocului B 5 din Bucureşti, faţă de blocul A 3 din Bucureşti, cu cheltuieli de judecată în sumă de 808,3 RON.
Prin Decizia nr. 301 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.N.B.SA, împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC A.N.B. SA, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta arată, în esenţă, că instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut întrucât reclamanta neavând un branşament individual pe care să poată fi montat un contor de branşament, a solicitat montarea unui contor pasant care se află pe reţeaua interioară a reclamanţilor, şi nu pe reţeaua publică, potrivit Legii nr. 634/2002 şi HG nr. 1591/2002, reglementări legale potrivit cărora toate cheltuielile de proiectare, avizare, execuţie, asistenţă tehnică, consultanţă, recepţie şi punere în funcţiune ale unui branşament de separare şi ale unui racord de canalizare sunt în sarcina utilizatorului. De asemenea, conform Ordinului nr. 88/2007 pentru aprobarea Regulamentului, cadru al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, contorul de branşament este aparatul de măsurare a cantităţii de apă consumată de utilizator ce se montează pe branşament între două vane, robinete, la limita proprietăţii utilizatorului, acest contor fiind ultima componentă a reţelei publice de distribuţie în sensul de curgere a apei, care determină cantitatea de apă consumată în scopul facturării.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este de observat că recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia constituie motiv de recurs interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia de către instanţa de judecată şi, deopotrivă, pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea căruia hotărârea lipsită de temei legal sau dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii reprezintă, de asemenea, motiv de recurs.
Cu toate că a invocat în susţinerea recursului precitatele texte legale, recurenta nu le-a structurat şi nu le-a dezvoltat ca motive de recurs conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., şi nici nu a arătat relevanţa acestora faţă de Decizia atacată.
Este de subliniat, deopotrivă, că recurenta şi-a rezumat criticile în simple şi repetate afirmaţii în sensul că instanţele au dat mai mult decât s-a cerut.
Simpla apreciere că instanţele au dat mai mult decât s-a cerut nu atrage posibilitatea reîncadrării acesteia în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în loc de pct. 8 şi pct. 9 ale aceluiaşi articol la care recurenta a făcut strictă referire, deoarece instanţa de apel nu a schimbat hotărârea instanţei de fond, ci a respins apelul.
Cât priveşte art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta are în vedere schimbarea conţinutului unei convenţii şi nu al cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia vizând, oricum, o obligaţie de a face, încât acest motiv nu poate fi primit.
Cât priveşte ultimul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de reţinut că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea hotărârii de menţinere a obligaţiei Decizia A.R.B.A.C. şi contractul de concesiune, fără a se putea reţine o încălcare a dispoziţiilor legale la care face trimitere recurenta – pârâtă într-o abordare exclusiv tehnică, lipsită de incidenţă juridică spre a conduce la admiterea acestui motiv de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat şi, văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., faţă de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de partea potrivnică, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.N.B., împotriva deciziei nr. 301 din 11 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei A.P. bloc B 5 Bucureşti suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1518/2008. Comercial → |
|---|
