ICCJ. Decizia nr. 1515/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1515/2009
Dosar nr. 6845/42/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 963 pronunţată la data de 13 septembrie 2006, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a admis acţiunea formulată de reclamantul E.S.M. (E.V.S.) prin mandatar S.P.G., continuată de SC O. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 465 din 14 februarie 2005 de Biroul Notarial L.C.C., încheiat între reclamantul E.S.M. şi societatea comercială pârâtă, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 63.092 lei.
Spre a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în principal, că antecontractul de vânzare cumpărare nu poate fi considerat valabil, fiind întemeiat pe o cauză imorală, întrucât scopul pârâtei a fost acela de a obţine avantaje disproporţionate faţă de preţul de 100.000 Euro pe care l-ar primi reclamantul, folosindu-se de neştiinţa acestuia despre reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafaţă de teren de 50 ha, situată în comuna Păuleşti al cărui preţ estimativ este de 7.276.450 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel Ploieşti prin Decizia nr. 148 pronunţată la data de 12 iulie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel, examinând hotărârea apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor vizând necompetenţa funcţională a instanţei de judecată şi nelegalitatea sentinţei a reţinut, în principal, că, în mod corect şi legal, prima instanţă a calificat litigiul dedus judecăţii ca fiind comercial, faţă de calitatea de comerciant a pârâtei şi de dispoziţiile art. 56 C. com. şi, pe fond, a admis acţiunea, având în vedere că antecontractul are, în ceea ce priveşte pe apelanta pârâtă, o cauză imorală, ilicită, concretizată prin scopul de a obţine avantaje disproporţionate faţă de prestaţia reclamantului, care atrage nulitatea absolută a acestui act juridic, conform art. 948, art. 966 şi art. 968 C. civ., considerând ca fiind greşită susţinerea că acţiunea formulată în cauză ar fi acţiunea în resciziune faţă de caracterul comutativ al antecontractului.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât litigiul este de natură civilă faţă de obiectul anteconcontractului de vânzare cumpărare: imobil (teren) ce nu face parte din nici un fond de comerţ; în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa, prin interpretarea greşită a clauzelor contractului, a nesocotit caracterul său aleatoriu considerându-l comutativ, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea art. 1165 C. civ., ce reglementează principiul inadmisibilităţii acţiunii în resciziune între majori, întrucât cererea de chemare în judecată este, în realitate, o astfel de acţiune şi cu aplicarea greşită a legii referitoare la cauza ilicită.
Intimata reclamantă SC O. SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat.
Examinarea criticilor formulate de recurentă din perspectiva cerinţelor art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ., relevă că acestea sunt, în parte, întemeiate.
Astfel, este de observat că imobilul, în legătură cu care părţile au convenit prin antecontractul de vânzare cumpărare, în litigiu, este destinat fondului de comerţ al societăţii cumpărătoare promitente pentru realizarea activităţii sale comerciale, iar art. 4 C. com., vizează toate contractele unui comerciant care pot fi auxiliare comerţului, prevăzute a fi subiectiv comerciale, în considerarea scopului încheierii lor: exercitarea comerţului, aşa încât, faţă de regula prevăzută de art. 56 C. com., în mod corect, instanţa de apel a apreciat că litigiul dedus judecăţii este de competenţa jurisdicţiei comerciale, situaţie ce înlătură critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Cum potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greşită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătoreşti numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, de natură a înfrânge principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ., se constată că aspectul invocat de recurentă în susţinerea precitatului motiv de recurs, nu se circumscrie nici uneia din ipotezele pe care acesta le presupune, întrucât calificarea actului juridic în litigiu de a fi antecontract de vânzare – cumpărare nu a fost contestată, iar interpretarea dată de instanţa de apel pentru a determina caracterul său comutativ sau aleatoriu, urmare a criticilor apelantei, denotă că a fost necesară o clarificare a clauzelor sale sub acest aspect şi exclude înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, încheiat la data de 24 februarie 2005 între reclamantul E.S.M. şi pârâta SC A.C. SA pentru cauza ilicită urmărită de promitentul cumpărător şi pentru lipsa cauzei în ce-l priveşte pe promitentul vânzător, în temeiul art. 948, 966 şi 968 C. civ., nu poate fi primită calificarea acesteia ca acţiune în resciziune şi, în consecinţă, nici critica încălcării dispoziţiilor art. 1165 C. civ., în cauză.
Este de observat că obiectul antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu îl reprezintă promisiunea de vânzare, respectiv de cumpărare, a dreptului vânzătorului promitent asupra a 50 ha teren arabil, la a cărui reconstituire acesta este îndreptăţit, „în situaţia juridică actuală, fără identificarea şi localizarea acestuia şi fără punerea în posesie efectivă a promitentului vânzător" şi că, în aceste condiţii, părţile au stabilit că preţul total al terenului este de 3.602.300.000 lei, asumându-şi, astfel, riscul ca, în funcţie de amplasamentul efectiv al terenului, stabilit în procedura de emitere a titlului şi de punere în posesie, valoarea acestuia să fie mai mare sau mai mică decât cea convenită ca preţ al vânzării, nejustificându-se, aşadar, nici o derogare de la „principiul validităţii contractului chiar şi în cazul lipsei de echivalenţă între preţ şi valoarea reală a bunului".
Aşa fiind, în lipsa dovezii că disproporţia existentă între prestaţii s-a datorat neştiinţei, ignoranţei şi stării de constrângere în care s-a aflat promitentul vânzător la momentul încheierii actului juridic dedus judecăţii şi că promitenta cumpărătoare ar fi profitat de această stare spre a obţine avantaje disproporţionate, nu se poate reţine că această convenţie s-a bazat, în ce o priveşte pe aceasta din urmă, pe o cauză ilicită, imorală, în sensul art. 968 C. civ., cum greşit au apreciat instanţele fondului.
Pentru aceste considerente, constatând incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de apelanta pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel pe care o va modifica, în tot, în sensul că va admite apelul pe care această parte l-a declarat împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va schimba, în tot, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Buda, împotriva deciziei nr. 148 din 12 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, modifică Decizia atacată, admite apelul formulat de pârâta SC A.C. SA Buda împotriva sentinţei Tribunalului Prahova nr. 963 din 13 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova în sensul că respinge acţiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2208/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2216/2008. Comercial → |
|---|
