ICCJ. Decizia nr. 1634/2008. Comercial. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1634/2008
Dosar nr. 1151/30/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 970/ PI din 18 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 1151/30/2007, Tribunalul Timiş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC U.T.R. SRL şi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.M.T. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC U.R. SRL devenită SC C.C.D. SRL şi SC U.T.R. SRL. În consecinţă, tribunalul a constatat rezilierea contractului nr. 107 din 21 aprilie 2005 şi a dispus evacuarea SC U.R. SRL din spaţiul situat în Timişoara str. Demetriade. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâta obligată nu a respectat prevederile contractului de închiriere nr. 107 din 21 aprilie 2005 înserate în capitolul „Condiţii Generale” şi că părţile au convenit, în raport de aceste dispoziţii faptul că operează de drept sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului. Ca o consecinţă a admiterii acestui capăt de cererea a fost admisă şi cererea de evacuare a pârâtei din spaţiul arătat mai sus.
Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş au declarat apel pârâtele SC U.T.R. SRL Bucureşti şi SC C.C.D. SRL Bucureşti, iar Curtea de Apel Timişoara prin decizia nr. 183 din 18 septembrie 2007, constatând că nu au fost aduse la îndeplinire obligaţiile privind plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea celor două apeluri ca netimbrate.
Împotriva deciziei nr. 183 din 18 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, au declarat recurs pârâtele SC C.C.D. SRL şi SC U.T.R. SRL.
În motivarea recursului cele două pârâte au invocat prevederile art. 304 alin. (5) C. proc. civ., pentru a susţine că decizia recurată este nelegală întrucât s-a reţinut în cuprinsul considerentelor că taxa de timbru şi timbrul judiciar nu s-au achitat deşi a comunicat dovezile de plată. În prezenţa acestor dovezi şi a cererii de amânare a judecării apelului recurentele au considerat că soluţia Curţii de Apel este nelegală.
Intimata prin întâmpinare a solicitat ca recursul să fie respins întrucât instanţa de apel a reţinut corect faptul că taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar nu erau depuse la dosar . Mai mult, a arătat intimata, apelurile nu erau motivate, iar în ce priveşte recursul, a considerat că recurentele nu au respectat prevederile art. 3021 raportat la art. 306 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia se poate solicita casarea deciziei atacate atunci când „prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. Se observă din argumentarea acestui motiv că recurentele nu au indicat care sunt actele care au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale care se impun a fi declarate nule pentru motivul că prin acestea le-a fost pricinuită o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective.
Criticile aduse deciziei potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., ar putea fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea greşită a Legii nr. 146/1997 privind plata taxelor de timbru. Dacă se analizează recursul din această perspectivă a încălcării legii, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) – (3) din Legea timbrului întrucât a constatat, pe de o parte, că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată anticipat, iar pe de altă parte, că plata nu a fost făcută nici până la primul termen de judecată deşi apelantele au fost citate cu această menţiune. De asemenea, s-au aplicat corect şi dispoziţiile art. 7 din Normele Metodologice nr. 2083 din 2 decembrie 1997 de aplicare a O.G. nr. 32/1995 în privinţa modului de aplicare a timbrului judiciar. În lipsa dovezii plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, apelantele nu puteau formula alte cereri aşa încât şi sub acest aspect soluţia instanţei de apel este legală.
În consecinţă, criticile evocate se dovedesc art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtele SC C.C.D. SRL BUCUREŞTI şi SC U.T.R. SRL BUCUREŞTI prin administrator judiciar SC C.C. SPRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 183 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1635/2008. Comercial → |
|---|
