ICCJ. Decizia nr. 2450/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2450/2008
Dosar nr. 8399/1/2007
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 25 septembrie 2007, P.I. personal şi în calitate de administrator al SC C. SA Galaţi a solicitat anularea deciziei nr. 506, pronunţată de secţia comercială, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 februarie 2007 în Dosarul nr. 8552/44/2005, invocând ca temei de drept: art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei s-a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs nu a ţinut cont de actele existente la dosar care atestau calitatea contestatorului de a fi reprezentant al societăţii SC C. SA şi nu şi-a exercitat controlul judiciar asupra legalităţii hotărârii atacate, întrucât anularea recursului s-a realizat fără o cercetare a fondului.
În vederea soluţionării acestei cereri s-a ataşat Dosarul secţiei comerciale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 8552/44/2005, în care, la data de 2 februarie 2007, s-a pronunţat Decizia nr. 506, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul P.I. în nume propriu şi s-a anulat recursul formulat de SC C. SA Galaţi, prin P.I., pentru lipsa calităţii sale de reprezentant legal al societăţii.
Este de observat că prin contestaţia în anulare dedusă judecăţii a fost vizată atât prima cât şi cea de a doua ipoteză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.
Cum contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac creată de lege doar pentru remedierea unor greşeli formale în legătură cu examinarea recursului şi cum aspectul invocat a fi greşeală materială se referă la o greşeală de judecată în aprecierea probelor pentru stabilirea calităţii de reprezentant, iar a doua ipoteză a art. 318 C. proc. civ. nu-şi găseşte justificare, faţă de soluţia instanţei de recurs ce atestă că recursul nu a fost cercetat în fond - situaţie evidenţiată, de altfel, prin cererea dedusă judecăţii şi prin evocarea prevederilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. ca temei de drept al acesteia, în considerarea acestui fapt - se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare îndreptată împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie 2007, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - şi în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va obliga contestatorul, în culpă procesuală, să plătească intimaţilor B.C., B.S. şi B.V. cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.I. şi SC C. SA Galaţi - prin P.I. împotriva Deciziei nr. 506 din 2 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 8552/44/2005.
Obligă contestatorii să plătească intimaţilor B.C., B.S. şi B.V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1634/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
