ICCJ. Decizia nr. 1706/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1706/2008
Dosar nr. 29946/3/2006
Şedinţa publică de la 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 29946/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC P.I. SA Baloteşti a acţionat în judecată pe pârâta SC G.M.C. SRL Brăneşti, în contradictoriu cu care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare din 16 februarie 2000 şi actul subsecvent, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare de active încheiat sub semnătură privată de părţi la data de 3 decembrie 2004, pentru frauda la lege.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5057 din 12 aprilie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, reţinând în principal că reclamanta nu a probat frauda la lege iar contractul de vânzare-cumpărare din 3 decembrie 2004 s-a încheiat cu respectarea tranzacţiei părţilor din 22 noiembrie 2004.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 514 din 5 noiembrie 2007.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut că părţile au încheiat contractul de leasing imobiliar din 2000 pentru o perioadă de 4 ani şi 4 luni aşa cum s-a prevăzut la art. 5 din respectivul contract, fără drept de prelungire, iar la expirarea lui, părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare de active din 3 decembrie 2004, cu anexe cuprinzând avizările legale necesare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său reclamanta a susţinut că instanţa de apel cu toate că a reţinut că la încheierea actelor a căror nulitate a solicitat a se constata şi care fac obiectul acţiunii introductive la instanţă, nu au fost respectate dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, respectiv, nu a apreciat că această nerespectare, a dispoziţiilor respective constituie fraudă la lege şi a ignorat prevederile art. 5 C. civ.
Instanţa de apel nu a ţinut seama de prevederile Ordinul Ministrului Privatizării nr. 62/1998 dat în aplicarea H.G. nr. 55/1998, anume de prevederea privind evoluţia ratei inflaţiei. Dacă ar fi ţinut cont de prevederile menţionate ar fi observat că numai inflaţia şi devalorizarea poate determina modificarea preţului contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, neexistând totodată nici raport de evaluare a activelor.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că a fost încheiat contractul de leasing imobiliar din 2000 pentru o perioadă de 4 ani şi 4 luni; la expirarea acestuia fiind perfectat de părţi contractul de vânzare-cumpărare de active din 3 decembrie 2004.
Aceste contracte au avut ca anexe avizările legale; inexistenţa unui contract de asociere între intimată şi A.D.S. cu privire la terenurile de sub luciul de apă, nu constituie motiv de nulitate absolută a contractului pentru fraudarea legii.
Recurenta nu a probat în cauză nici critica privind inexistenţa unui raport de evaluare a activelor.
În ce priveşte nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare active din 3 decembrie 2004, este de remarcat că recurenta-reclamantă prin acţiunea introductivă la instanţă a solicitat numai constatarea nulităţii acestui contract ca efect al nulităţii contractului de leasing imobiliar din 2000. S-a încercat astfel - cum a reţinut şi instanţa de fond - ca pe cale indirectă, adică prin cererea de a se constata nulitatea unui contract a cărui durată a expirat cu doi ani anterior formulării acţiunii să se obţină anularea unui contract valabil încheiat.
Cum contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 3 decembrie 2004 nu conţine nici o cauză de nulitate, hotărârile pronunţate în cauză sunt corecte şi în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC P.I. SA Baloteşti împotriva Deciziei comerciale nr. 514 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1705/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 1708/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
---|