ICCJ. Decizia nr. 97/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 97/2008
Dosar nr. 5071/45/2006
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 septembrie 2005, reclamanta G.C.R.S.P.A - Italia reprezentată prin SC C.I.R. SRL şi prin S.C.A. - S., D. & Asociaţii - Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.E. SRL - Iaşi, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 42.141,81 euro, echivalent în lei 1.466.408.562 lei (146.640,85 lei) - contravaloarea unor facturi din livrări de marfă.
Prin sentinţa civilă nr. 1979 din 7 iunie 2006, Tribunalul Iaşi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune; a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 42.141,81 euro echivalent a 1.466.408.562 lei vechi - 146.640,85 lei, calculaţi la cursul B.N.R. din 15 septembrie 2008, urmând a fi transformaţi în lei, la cursul de referinţă B.N.R. din ziua plăţii cu titlu de preţ; a anulat capătul de cerere privind suma de 18.367,85 lei dobândă legală, calculată pe perioada 18 octombrie 2004 - 30 septembrie 2005, ca netimbrat şi a obligat la cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 33 din 29 martie 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa civilă de mai sus, în sensul că, a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 C. proc. civ., casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât greşit s-a reţinut că nu a îndeplinit procedura de conciliere, având în vedere şi adresa din 27 mai 2008 prin care pârâta recunoaşte că a fost notificată cu adresa din 18 martie 2002.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., indicate generic de recurentă, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile precizate de art. 304 - pct. 1 - 9 C. proc. civ. pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 7201 (art. 1) C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Iniţiativa convocării pentru conciliere aparţine reclamantului, care potrivit art. 7201 (alin. 2) C. proc. civ., va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină aceasta. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex sau fax sau orice mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Comunicarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
De reţinut că dispoziţiile procedurale conţin precizări privind data convocării la conciliere (art. 7201 alin. (3)) iar, rezultatul concilierii (art. 7201 alin. (4)) se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Din dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că realizarea acestei proceduri prealabile este obligatorie iar neefectuarea concilierii directe, în materie comercială, reprezintă un fine de neprimire a acţiunii reclamantei.
În speţă, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune a prevederilor legale menţionate mai sus şi a constatat că acţiunea reclamantei a fost introdusă prematur; fără să fie îndeplinită concilierea directă în termenii şi cu respectarea condiţiilor legale prevăzute în acest sens.
Astfel că, din conţinutul actelor prezentate de reclamantă nu rezultă că s-a efectuat corespondenţa pentru convocarea la conciliere şi înmânarea actelor pe care se susţine cererea, confirmate a fi fost primite de pârâtă.
De asemenea, nici dovezile poştale de la filele 7 şi 8 din dosarul prezentat instanţei de apel nu au putut fi reţinute ca fiind concludente, privind expedierea şi primirea documentelor de conciliere aflate în discuţie de către părţile din acest proces.
Adresa pârâtei pe care recurenta reclamantă o prezintă în recurs nu poate fi reţinută ca fiind un document ce îndeplineşte condiţiile legale, menţionate în detaliu mai sus, pentru a se putea aprecia că s-ar fi îndeplinit procedura concilierii directe, prevăzută ca obligatorie în cauzele comerciale evaluabile în bani.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de G.C.R. S.P.A. Italia prin SC C.I.R. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 33 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 92/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1702/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
