ICCJ. Decizia nr. 191/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 191/2008
Dosar nr. 1926/118/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 octombrie 2006 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC T.S. SA Agigea să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. SC T.S. SA din 14 septembrie 2006, ce a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor statutare.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 10/COM din 23 ianuarie 2007 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în speţă nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, deoarece reprezentantul reclamantei a participat la şedinţa din 14 septembrie 2006 şi nu a ridicat nicio obiecţie în legătură cu publicarea convocatorului şi a semnat procesul verbal al şedinţei.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, s-a stabilit că potrivit procesului - verbal administratorul unic şi administratorul majoritar au procedat la deschiderea şedinţei, iar cel dintâi a asigurat conducerea societăţii, reprezentantul A.V.A.S. a participat efectiv la şedinţă şi nu a avut obiecţiuni cu privire la persoana care a deschis şi a condus şedinţa sau la cei însărcinaţi cu întocmirea procesului - verbal pe care l-a semnat fără să invoce unele nereguli sub acest aspect.
S-a constatat că în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, reclamanta nu a făcut critici cu privire la divizare şi doar s-a referit la modalitatea în care se derulează procesul de privatizare.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 165 din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 184/COM din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 165 din 5 iulie 2007 în sensul obligării apelantei A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei nr. 165 din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia cazarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare intimata SC T.S. SA cu sediul în Incinta Port Agigea a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea din 14 septembrie 2006 a fost adoptată de A.G.E.A. SC T.S. SA cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi cele statutare.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat că instanţa de apel prin Decizia pronunţată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a judecat apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond, în şedinţă publică contrar prevederilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 care dispune că judecata cererii se face în camera de consiliu.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ. „ şedinţele vor fi publice afară de cazurile când legea dispune altfel".
Dispoziţiile art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale prevăd că cererea privind anularea hotărârii A.G.A. se judecă în camera de consiliu.
În raport de aceste prevederi legale în mod corect instanţa de fond a judecat cererea în camera de consiliu, conform excepţiei prevăzute în legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel care a judecat cererea în şedinţă publică a pronunţat o hotărâre legală, deoarece dispoziţiile procedurale de drept comun care reglementează soluţionarea căii de atac a apelului, respectiv art. 282 şi urm. C. proc. civ. nu prevăd şi în cazul acesta excepţia referitoare la judecarea în camera de consiliu.
Pe de altă parte, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres nulitatea hotărârii în cazul judecării cererii de anulare în şedinţă publică, iar recurenta nu a făcut dovada unei vătămări în sensul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
În cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, deoarece convocatorul nu a fost publicat şi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, fiind fără relevanţă faptul că reprezentantul reclamantei a participat la şedinţa din 14 septembrie 2006 şi nu a ridicat nicio obiecţie sub acest aspect.
S-a invocat că motivarea hotărârilor ambelor instanţe este greşită deoarece a criticat operaţiunea divizării societăţii şi a considerat că nu este oportun să se înceapă demersurile privind divizarea societăţii, din moment ce aceasta se afla în plin proces de privatizare.
Recurenta a arătat că instanţele nu au analizat motivul menţionat la pct. 4 din cererea de chemare în judecată, în sensul că deşi în convocator s-au prevăzut dispoziţiile art. 238 - art. 245 din Legea nr. 31/1990 în baza cărora se convoacă A.G.E.A., în realitate nu au fost respectate aceste prevederi şi în special art. 244 din Legea nr. 31/1990 care sunt sancţionate cu anularea hotărârii A.G.E.A.
Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Intimata - pârâtă a publicat convocatorul privind şedinţa A.G.E.A. din 14 septembrie 2006 atât în M. Of. nr. 2423/2006, cât şi în ziar conform înscrisurilor depuse la dosar aşa încât au fost respectate dispoziţiile art.117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevăzute de lege pentru valabilitatea formalităţilor de convocare a A.G.E.A.
Critica recurentei că deşi a criticat operaţiunea divizării societăţii, ambele instanţe au reţinut contrariul, nu poate fi reţinută pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate în justiţie hotărârile adunării generale, contrare legii sau actului constitutiv.
În speţă, din procesul - verbal al şedinţei A.G.E.A. din 14 septembrie 2006, rezultă că, reprezentantul recurentei - reclamante a votat împotriva divizării şi nu a fost de acord cu stadiul de fezabilitate, aspecte care ţin de oportunitatea hotărârii, care nu poate fi supusă controlului judecătoresc şi nu de nelegalitatea acesteia, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Ultima critică a recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu este fondată.
Acest text de lege prevede că „administratorii societăţilor care fuzionează sau se divid vor pune la dispoziţie acţionarilor societăţilor la sediul social, cu cel puţin o lună înainte de data şedinţei adunării generale extraordinare proiectul de fuziune/divizare şi alte documente expres prevăzute.
Dispoziţiile menţionate nu se aplică în speţă deoarece, ele se referă la situaţia în care a fost întocmit proiectul de divizare şi în baza acestuia trebuie desfăşurate o serie de proceduri conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Ori, în speţă, prin hotărârea A.G.E.A. adoptată la 14 septembrie 2006 s-a aprobat numai întocmirea şi publicarea proiectului de divizare a societăţii.
Deşi recurenta a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 238 - art. 245 din Legea nr. 31/1990, nu a arătat în ce a constat încălcarea acestora cu excepţia art. 244 care a fost analizat de instanţa de recurs.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 165/COM din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 190/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 248/2008. Comercial → |
|---|
