ICCJ. Decizia nr. 1862/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1862/2008
Dosar nr. 412/30/2001
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 decembrie 2000 reclamantul F.P.S. Bucureşti - devenit ulterior A.V.A.S. Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC P.I. SA Timişoara solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.177.623.000 lei reprezentând penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de efectuare a investiţiilor, conform contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 12 martie 1998 (clauza 7.9).
Prin sentinţa civilă nr. 987 din 25 mai 2007 Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea reclamantei A.V.A.S. - succesor legal al F.P.S. şi obligă pârâta la plata sumei de 877.623.000 lei cu titlu de penalităţi pentru anul 1999 ca urmare a neefectuării integrale a volumului de investiţii, reţinând - în acest sens - că pentru anul 1998 pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile investiţionale, valoarea totală a investiţiei - aşa cum rezultă din facturile fiscale şi procesul verbal privind predarea preluarea de mijloace fixe din 29 decembrie 1998 - fiind de 1.311.000.000 lei faţă de 1.000.000.000 lei la care era obligată conform anexei 1 la contractul de vânzare cumpărare, dar că pentru anul 1999 investiţiile nu au fost efectuate integrale, fapt recunoscut chiar de pârâta care a invocat dificultăţi financiare în executarea obligaţiei de majorare de capital, fără a face însă probe cu privire la aceste susţineri.
Prin Decizia civilă nr. 220 din 16 octombrie 2002 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că obligaţia investiţională aferentă anului 1990 a fost realizată de pârâtă prin cumpărarea şi predarea-preluarea utilajelor cu valoare superioară celei ce trebuia efectiv investită şi că înregistrarea iniţial eronată în evidenţele contabile nu a împiedicat producerea efectelor îndeplinirii obligaţiei, faptul punerii în funcţiune a respectivelor utilaje la o dată ulterioară nefiind relevant.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul obligării pârâtei şi la plata sumei de 300.000.000 lei penalităţi calculate ca urmare a neefectuării volumului de investiţii aferent anului 1998.
În motivarea recursului său, recurenta critică instanţa de apel pentru ignorarea faptului că la 31 decembrie 1998 - data limită a realizării obligaţiilor contractuale investiţionale pentru 1998 investiţiile în cauză au fost înregistrate în contul 212 „mijloace fixe”, înregistrarea corectă în contul 456 „decontări cu asociaţii privind capitalul social făcându-se abia la 28 ianuarie 2000, ulterior scadenţei din 31 decembrie 1998, prin stornarea înregistrării din contul 212 şi mai apoi din contul 455, iar utilajele în cauză fiind puse în funcţiune la 29 februarie 1999, ulterior datei de 31 decembrie 1998. Susţine de asemenea recurenta că - faţă de depăşirea scadenţei din 31 decembrie 1998 greşit a aplicat instanţa de control judiciar dispoziţiile Legii nr. 82/1991 în vigoare la acel moment, precum şi dispoziţiile art. 969 C. civ. prin raportare la clauza 7.9 din contract, neacordând vânzătorului penalitatea de 30% din suma neinvestită la sfârşitul fiecărui an şi cumulat.
Examinând recursul reclamantei din perspectiva criticilor formulate se constată că acesta nu este fondat.
În mod corect instanţa de apel, confirmând ca temeinică şi legală soluţia instanţei de fond, a reţinut că îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei investiţionale prevăzută în contractul părţilor pentru anul 1998 a fost îndeplinită - în volum mai mare decât cel prevăzut - la data procesului verbal de predare primire din 29 decembrie 1998, greşelile de înregistrare în contabilitate neputând fi imputate pârâtei şi neavând consecinţe asupra momentului executării obligaţiei contractuale, cum fără efect asupra datei îndeplinirii menţionatei obligaţii este şi momentul punerii în funcţiune a utilajelor predate, punere în funcţiune ce nu urma a fi efectuată - de altfel - direct de către pârâtă, o asemenea obligaţie în sarcina acesteia nefiind probată de recurentă. Obligaţia investiţională aferentă anului 1998 fiind deci îndeplinită anterior datei de 31 decembrie 1998 în mod întemeiat instanţele nu au făcut aplicarea dispoziţiilor clauzei 7.9 din contract.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 220 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1866/2008. Comercial. Actiune în daune... → |
|---|
