ICCJ. Decizia nr. 1835/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1835/2008
Dosar nr. 286/44/2007
Şedinţa publică de la 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 octombrie 2005, reclamanta SC C. SA CONSTANŢA a chemat în judecată pe pârâta SC S.C. SA BRĂILA şi pe A.N.S.V.S.A., în calitate de chemată în garanţie pentru ca în contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996.
A mai solicitat să se constate imposibilitatea executării contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 din culpa vânzătorului; să se stabilească de către instanţă că SC S.C. SA BRĂILA a solicitat avizarea unui import de carne bovină din Republica Moldova; să se confirme în faţa instanţei de către chemata în garanţie A.N.S.V.S.A. ca cele două avize sanitare veterinare eliberate de SC S.C. SA BRĂILA nr. 1098 din 11 iunie 1996 şi nr. 1470 din 8 august 1996 au menţionat obligaţia respectării destinaţiei cărnii către consumul tehnologic prin tratarea termică şi nu comercializarea ca atare a cărnii.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că la data de 10 iunie 1996 a încheiat cu pârâta contractul n. 1853 prin care s-a prevăzut că va cumpăra cantitatea de 240 tone carne vită dezosată.
Ulterior, a constatat că această carne era prohibită de la comercializare şi de la consumul ca atare, apreciind că SC S.C. SA BRĂILA a încheiat cu reclamanta un contract având o cauză ilicită, în sensul că s-a încercat vânzarea cantităţii de 240 tone carne vită dezosată prohibită de la comercializare şi de la folosirea ca atare.
Cum în opinia reclamantei contractul nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute în mod cumulativ a solicitat constatarea nulităţii contractului şi imposibilitatea executării lui din culpa exclusivă a vânzătorului. Pârâta SC S.C. SA a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, a invocat autoritatea de lucru judecat şi prescripţia acţiunii precizând că anulabilitatea se prescrie în termen de 3 ani de la data contractării, iar pe fond, pârâta a susţinut că acţiunea promovată este nefondată .
Cât priveşte chemarea în garanţie a A.N.S.V.S.A. aceasta este contrară dispoziţiilor art. 60 şi urm. C. proc. civ.
La solicitarea reclamantei la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. 4806/2005 înregistrat pe rolul Tribunalul Brăila ca urmare a declinării de la Tribunalul Constanţa având nr. dosar la această instanţă 2282/2005.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată chemata în garanţie A.N.S.V. SA a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanţie.
Pe de altă parte a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat cât şi lipsa calităţii procesuale pasive în raport de dispoziţiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 391/ COM din 13 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 4189/C+C/2005, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA CONSTANŢA în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA BRĂILA, pentru autoritate de lucru judecat.
De asemenea, s-au respins cererile de chemare în garanţie ale A.N.S.V.S.A. BRĂILA şi M.A.P.D.R. BUCUREŞTI, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., pot fi interpretate în sensul că partea care ar putea să piardă procesul poate să formuleze o cerere de chemare în garanţie a celui care îi datorează garanţie sau despăgubiri, ceea ce nu este cazul în speţă. Pentru acest motiv s-a considerat că instituţiile chemate în garanţie nu au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte cererea principală s-a reţinut întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC S.C. SA BRĂILA, în condiţiile în care o acţiune între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, a fost soluţionată definitiv şi irevocabil în dosarul nr. 1167/1999 al Curţii Supreme de Justiţie, decizia nr. 2884/1999, prin care s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA CONSTANŢA împotriva deciziei civile nr. 1860 din 15 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti. S-a precizat că prin această din urmă decizie s-a respins apelul declarat de aceeaşi reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 633 din 24 septembrie 1997, pronunţată în dosarul nr. 475/1997 al Judecătoriei Brăila, prin care a fost respinsă ca nefondată acţiunea în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta SC C. SA CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând următoarele:
Instanţa de fond în mod nelegal a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, formulată de către pârâta SC S.C. SA BRĂILA în baza art. 1201 C. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de apel a arătat că la baza excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC S.C. SA BRĂILA a stat cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996 formulată de către SC C. SA CONSTANŢA înregistrată sub nr. 475/1997, la Tribunalul Brăila, întemeiată pe prevederile art. 948 C. civ., cerere soluţionată prin sentinţa civilă nr. 633 din 24 septembrie 1997, definitivă şi irevocabilă.
Acţiunea dedusă judecăţii s-a întemeiat pe prevederile art. 111 C. proc. civ., în temeiul cărora apelanta reclamantă a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996, pentru o cauză ilicită justificată prin faptul că obiectul determinat al contractului era prohibit de la comercializare de către A.N.S.V. prin cele două Avize Sanitare Veterinare de Import nr. 1098 din 1 iunie 1996 şi nr. 1470 din 8 august 1996, eliberate vânzătorului SC S.C. SA BRĂILA.
În raport de motivele de fapt şi de drept care au stat la baza celor două cereri de chemare în judecată, reclamanta consideră că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
S-a mai criticat hotărârea apelată sub aspectul nemotivării excepţiei autorităţii de lucru judecat reţinută în soluţionarea cererii principale precum şi a nemotivării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematelor în garanţie.
De asemenea, apelanta consideră că prin admiterea acestor excepţii, instanţa nu a soluţionat cererea principală şi cererile de chemare în garanţie în raport cu obiectul acestora, neacordându-se ceea ce s-a solicitat prin cererile formulate.
Apelanta-reclamantă a solicitat ca instanţa de apel să constate că Tribunalul Brăila nu s-a pronunţat şi cu privire la acţiunea pe care a formulat-o în dosarul nr. 2282/2005 al Tribunalului Constanţa care a fost declinat în favoarea Tribunalului Brăila şi înregistrat sub nr. 4806/2005, ulterior conexat la dosarul 4189/2005 al Tribunalului Brăila.
Pentru motivele expuse a solicitat să se constate că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., art. 163 C. proc. civ., art. 60 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 261 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 70/ A din 8 septembrie 2007, admite apelul declarat de SC C. SA CONSTANŢA împotriva sentinţei civile nr. 391/ F din 13 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia comercială şi în consecinţă desfiinţează sentinţa apelată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat, intimata chemată în garanţie A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în mod temeinic instanţa de fond a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale a chematelor în garanţie întrucât acestei părţi conform art. 60 C. proc. civ., nu pot avea calitatea de chemate în garanţie.
De asemenea, susţine recurenta că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 163 C. proc. civ., reţinând excepţia autorităţii de lucru judecat în cauză şi respingând acţiunea reclamantei.
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, intimata A.N.S.V.S.A. neavând calitate procesuală pasivă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect şi judicios a apreciat instanţa de apel actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul care nu poate fi reformată prin recursul de faţă.
Criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate întrucât, aşa cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta a solicitat să se confirme de A.N.S.V.S.A., în calitate de chemată în garanţie, că cele două Avize Sanitare – Veterinare nr. 1098/1996 şi 1470/1996 conţin menţiunea respectării destinaţiei cărnii către consumul tehnologic prin tratare termică şi nu comercializarea ca atare a cărnii.
De asemenea, instanţa de apel, reţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., iar prima instanţă soluţionând cauza în baza unei excepţii neîntemeiate, nu a cercetat cauza pe fond, iar, în rejudecare aceasta va verifica şi admisibilitatea cererilor de chemare în garanţie ţinând seama de dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., de obiectul concret al cererii şi de scopul de chemare în garanţie.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-chemata în garanţie A.N.S.V.S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 70/ A din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1839/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
